Versuri corectate și adnotate
Azi am fotografiat numai copaci,Zece, o sută, o mie.Îi voi developa la noapte,Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi clasifica:După frunze, după cercuri, după umbra lor.O, ce ușorCopacii intră unul într-altul!Iată, nu mi-a rămas decât unul.Pe-acesta îl voi fotografia din nouȘi voi observa cu spaimăCă seamănă cu mine.Ieri am fotografiat numai pietre.Și … Citește mai mult
În fiecare searăStrâng de prin veciniToate scaunele disponibileŞi le citesc versuri.Scaunele sunt foarte receptiveLa poezie,Dacă ştii cum să le aşezi.De aceeaEu mă emoţionez,Şi timp de câteva oreLe povestescCe frumos a murit sufletul meuPeste zi.Întâlnirile noastreSunt de obicei sobre,Fără entuziasmeDe prisos.În orice caz,Înseamnă că fiecareNe-am făcut datoria,Şi putem mergeMai departe.
20 decembrie 1979.Un scaun, nu mai mult, dar câtă viață,Câtă mișcare el vede-n jurul luiȘi bucurii, și lacrimi pe față,Dar mut, el nu le spune nimănui.El m-a văzut la începutul viețiiCercând să îl dobor, neputincios,Voind să fiu la fel cu călărețiiCălare, sus pe calul lor focos.Și mai târziu, șezând pe el alene,Cu gândul dus departe … Citește mai mult
Trei scaune în casă am;Un scaun pentru oaspețiPrimind cu drag vechi musafiriȘi musafiri mai proaspeți.Celălalt așteaptă la mijlocPe dulcii mei prieteni,Hai, lasă-te în el, om bun,Ca pasărea pe cetini.Al treilea scaun e menitSingurătății mele,În el stăpânul casei stăLa ceas târziu de stele.Iar uneori și doamna saCu tâmplă ninsorie,Iar uneori și doamna saNumită poezie.Iar uneori și … Citește mai mult