scania

Rainer Maria Rilke – Amurg în Scania

de

Parcul e sus. Ca dintr-un foișor,din umbra lui acuma mă coborși ies în șes și în amurg și-n vânt,același vânt pe care-l simt și norii,apele limpezi și aripa moriice-n zarea cerului se învârtește.Acuma sunt și eu un lucru-n mâna lui,din toate-aceste ceruri cel mai mărunt. – Privește:Acesta e un singur cer?O limpede, albastră nesfârșirepe care-aleargă … Citește mai mult

Rainer Maria Rilke – Apus de Soare-n Scania

de

E parcu-n loc înalt. Ca dintr-o casădintr-însul ies, amurgul când se lasă,și-ajung în seară, -n câmp întins și-n vânt,același vânt pe care-l simt și norii,și râul clar; și morile de vântatunci când macină domol din zoriide ziuă până-n asfințit, sub cer.Unul din lucrurile derizorii, -sși eu, acum, în mâna lui, sub cer..Dar oare-i cer?.E-un luminos … Citește mai mult