sat pustiu – Versuri.pro

George Coșbuc - Calul Dracului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iarăși ea!
Îi văd ochii și gurița-
A deschis încet portița
Și ivită stă de-abia,
Zăpăcind cărarea mea.
Nu știu ce-o fi vrând portița.
Ei, dar fără știu ce vrea!.
Dinspre drum
Stă deschisă larg fereastra,
Și-n ea baba! Ce-i și asta?
N-adormi, babo, nicidecum?
Parcă-mi vine acum-acum
Să mă duc să sparg fereastra
Și pe babă s-o sugrum!.
Eu mă duc
Că pornesc în jos pe stradă,
Să-nșel baba, să mă creadă;
Plec și fluier, stau și tac-
Dar de unde! Babă-i drac!
Și chiar dracul gol să creadă?
Unui biet de om sărac?.
Sat pustiu!
Pentr-o babă încârligată
Pierzi o zi și scapi o fată!
Baba-i o momâie-n grâu –
Las’ că-i pui eu mâna-n brâu:
Când o prind pe-o punte-odată,
O iau sus și-o dau în râu!

Ion Paladi - Numai Tu Cucule Știi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Unde puiule de cuc, mai cucule mai
Pământenii mei se duc, maiii
Copilașii cui rămân, maiiii omule
Până când părinții vin
Copilașii cui rămân, maiii omule
Până când părinții vin, maiii.
Numai tu cucule știi, mai cuculeee
De ce satele-s pustii, maiii
Casele nu au stăpân, mai omule
Și de dor meleagu-i plin, maii
Casele nu au stăpân, mai omule
Și de dor meleagu-i plin, maii.

Refren:
Poate acolo ca departe
Cineva le face parte
Dar acasă nucul verde
Umbra-n zadar și-o pierde.

Strofa 2:
Cheamă-i cucule înapoi, mai cucule
Că și lor li-i dor de noi, maii
Iar părinții bătrâneii, mai dorule
Tot mai albi sunt fără ei, maii.

Refren:
Poate acolo ca departe
Cineva le face parte
Dar acasă nucul verde
Umbra-n zadar și-o pierde, lume.
Mii așteaptă țărișoara
Să le audă inimioara
Care undeva departe
Pentru altă țară bate, lumeee

Ion Paladi - Poate Că Acolo Departe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Unde puiule de cuc, măi cucule,
Pământenii mei se duc, măi,
Copilașii cui rămân, măi, omule,
Până când părinții vin
Copilașii cui rămân, măi omule,
Până când părinții vin
Numai tu cucule știi, măi cucule,
De ce satele-s pustii măi
Casele nu au stăpân, măi omule,
Și de dor meleagu-i plin, măi
Casele nu au stăpân, măi omule,
Și de dor meleagu-i plin, măi.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume.
Cheamă-i cucule n-apoi, măi cucule
Că și lor li-i dor de noi, măi
Iar părinții bătrânei, măi dorule
Tot mai albi sunt fără ei, măi
Iar părinții bătrânei, măi dorule
Tot mai albi sunt fără ei, măi.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume.
Poate-acolo de departe,
Civena le face parte,
Dar acasă nucul verde,
Umbra în zadar și-o pierde, lume
Îi așteaptă țărișoara,
Să le-audă inimioara
Care undeva departe,
Pentru altă țară bate lume

Ion Caraion - Malaria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Satul pustiu ca o rămășiță de la început
se scarpină-n cap cu lumini junghiate;
amiezile se culcă prin bozii, gardul e slut,
toate lucrurile de astăzi, le vom trăi pe jumătate.

Se târâie șopârlele prin praf; burta de aramă
a pietrelor, se umple cu căldură lichidă;
buruienile își ling bubele, nervii se destramă –
pentru fiecare câine plecat, fiecare ochi o să se închidă.

E-o scârbă de viață apăsătoare în curtea oricui;
Neliniștea scămoșată își urcă rimele-n carne;
alături de singurătatea animală a cui
cuvinte cenușii se anunță ca un taur cu coarne?

Femeile umblă numai seara. Ascunse ne-au stat,
de oboseala țâțelor. Parcă ne vin de la sapă.
Au fețele galbene, au gâturile unse, mersu-ncărcat
de spurcăciunea pământului cu noroi, de solitudinea
bălților cu apă.

Niciodată cărămida crăpată a picioarelor tari
n-a huruit în adâncuri atât de intens.
Cârciumile sunt goale de o lună; numai copii murdari
se mai uită, cu capetele pe sub porți, la zeama soarelui
fără sens.

Câțiva au răgușit ca niște cartușe ce se sparg de zăplaz.
Casele stau împotmolite în clisa uscată
și se uită prin ferestre, dacă pot să mai aibă răgaz,
la sufletul oamenilor sau… la viața cealaltă.