Strofa 1:
Unde puiule de cuc, mai cucule mai
Pământenii mei se duc, maiii
Copilașii cui rămân, maiiii omule
Până când părinții vin
Copilașii cui rămân, maiii omule
Până când părinții vin, maiii.
Numai tu cucule știi, mai cuculeee
De ce satele-s pustii, maiii
Casele nu au stăpân, mai omule
Și de dor meleagu-i plin, maii
Casele nu au stăpân, mai omule
Și de dor meleagu-i plin, maii.
Refren:
Poate acolo ca departe
Cineva le face parte
Dar acasă nucul verde
Umbra-n zadar și-o pierde.
Strofa 2:
Cheamă-i cucule înapoi, mai cucule
Că și lor li-i dor de noi, maii
Iar părinții bătrâneii, mai dorule
Tot mai albi sunt fără ei, maii.
Refren:
Poate acolo ca departe
Cineva le face parte
Dar acasă nucul verde
Umbra-n zadar și-o pierde, lume.
Mii așteaptă țărișoara
Să le audă inimioara
Care undeva departe
Pentru altă țară bate, lumeee
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de casă și tristețea provocată de depopularea satelor, accentuând sentimentul de părăsire și așteptarea reîntoarcerii celor plecați. Motivul central este cucul, văzut ca un mesager al dorului și al legăturii cu meleagurile natale.