sarmisegetuza – Versuri.pro

Radu Gyr - Patria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ești stânca dârzei Sarmisegetuze,
ești cremenea cohorticelor castre,
cerdacul rustic încrustat cu astre,
fântânile cu basmele pe buze.
Ești dornele cu lostrițe albastre,
și cântecele doldora de spuze,
rovinele-ntre zale și cobuze,
cununile și zapisele noastre.
Ieri, sulița și zimbrul și mistrețul.
Azi, dalta ce-n surâs preschimbă steiul,
mireasma lunii, grâul, băltărețul,
azurul și oțetul și țițeiul.
Tu ești prezentul sfânt și Voronețul,
luceafărul și zarea și temeiul.

A. U. G. - Trăim în Condoleanțe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ne-am întors, trăiește, bucură-te, mori.
Am murit alaltăieri, io sunt singurul care s-a mai întors
Pe Pământ să văd dacă mai putem,
Nu sunt pregătit să cresc, m-așteaptă oameni în viața de apoi
Să le povestesc și lor cum trăiesc eu pentru voi.
Dar planeta e schimbată, oamenii aproape nu-s
M-am convins că locul ăsta e o copie a ce-i sus
Am văzut raiul distrus, reconstruit de-americani
Am văzut și iadul în care trăiesc de 16 ani.
Am văzut până și cartea schimbată în bani de proști
Am văzut copilăria ruinată de niște măști
M-am văzut și pe mine dar nu-n oglindă ci arzând
Într-o lume simplă și proastă care nu mă vrea râzând.
Sunt un ghinion pentru sentimentul de durere
Sunt dezavantajul ei când nimeni n-are ce s-ofere
Când am văzut printre voi o simplitate dezolantă
N-are rost să atingem fericirea când îi termen izolant.
Mă uit în ochii tăi, văd.. te ferești
Ce ciudat, toată lumea te forțează să zâmbești
Am văzut că te-njosești dar pentru mine ești un dar
Nu folosesc femininul, pluralul e singular.
De Crăciun cred în pozitivitate, exact ca-n Moșu
Să mor de Crăciun înfruptat cu nasul roșu
E aproape Crăciunul, afară miroase de parcă ați dat foc la cruci
Nu la porci, ce creștini avem și noi.
Mă uit la voi de aici de sus, cred că-i Raiul, nu contează ce-i
Mă uit la voi de aici de sus, vă văd disperați după dureri
Îmbătați de fericiri, inconștienți de urmă
Demoralizați ca țiganii trimiși la cerșit cu demnitatea-n urnă.
Ce va urma în urma noastră nu știm, cert știm
Sarmisegetuza e o ruină, Parlamentul va deveni ghetou în scurt timp
Și cert știm că cerșim în mod alarmant
Agasant ne plângem soarta în timp ce ne uitam la ea (și zâmbim)

Adrian Păunescu - Dacii Liberi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noi n-am avut nevoie
Să luăm adeverințe
Că viețuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost și vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Și iubitori de pace,
Și vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Și stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Și-am râs de toți barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de știre,
De sub pământul nostru,
Urmașilor în care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-și
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiți și țara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiți pe nou veniții
După atâția ani,
Dar veșnic țineți minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Și altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Și devenim pădure,
Și devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Și temelia țării
S-o întărim cu oase
Și iubitori de pace,
Și vrednici de război.
Cu tot ce năzărește
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de știre,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a așezat sub scoarță,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.

Adrian Păunescu - Din Nou, Dacii Liberi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Noi n-am avut nevoie
Să luăm adeverințe
Că viețuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost și vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Și iubitori de pace,
Și vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Și stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Și-am râs de toți barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Aceasta dăm de știre,
De sub pământul nostru,
Urmașilor în care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-și
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiți și țara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiți pe nou veniții
După atâția ani,
Dar veșnic țineți minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Și altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Și devenim pădure,
Și devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Și temelia țării
S-o întărim cu oase
Și iubitori de pace,
Și vrednici de război.
Cu tot ce năzărește
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de știre,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseala
Ne-a așezat sub scoarță,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.

Vasile Copilu-Cheatră - Și Pe Strămoși Se Cuvine Să-I Cântăm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin vântul aspru de la est la sud,
Zimbrii veșniciei îmi pare că-i aud,
Din dacice porți, de la soare răsare,
De pe străvechi și-nvolburate hotare,
De departe, de-atât de departe,
De dincolo de viață și de moarte,
Din mii și mii de Vârfuri-cu-Dor,
Pe ușoare covoare de soare cobor
Pe poteci fără număr,
Cu a veacurilor tundră de flamuri pe umăr,
În cântecul meu să-i închid,
Ca Meșterul Manole pe Ana în zid,
Într-o columnă fierbinte,
Ori piramidă de cuvinte,
Pe cei ce făcutu-ne-am rug din Sarmisegetuza,
Să nu ne afle vrăjmașii nici spuza.
Ca brazii aprinși și drepți, din zare în zare
Am ars și ne-am stins cu toți în picioare,
Să se cutremure, în zarea ei albastră,
Roma Cezarilor de furia noastră
Și de cele din urmă-ale noastre chiote spulberat de vânt,
Să se scoale-n picioare întregul pământ,
Umăr lângă umăr, frate lângă frate,
Să intre cu noi în cetate,
Pe drumul lui Horia, cu moartea pe roată deschis,
Ca pe sub un arc de triumf cu fulgere scris
La Alba Iulia, unde ne-am culcat ostenelile zborului,
În tinda de la Curțile Dorului,
Unde-au odrăslit condurii visului dintâi,
Cu dorul de patrie la căpătâi.