René Char – În Sănătatea Șarpelui – XXI
Beznele pe care ți le vârî în tine sunt conduse de desfrâul ascendentului tău solar.
Versuri corectate și adnotate
Beznele pe care ți le vârî în tine sunt conduse de desfrâul ascendentului tău solar.
Sunt mulți cei ce așteaptă să-i înalțe stânca marină, să treacă ținta peste ei, pentru a se defini.
În bucla rândunicii o furtună cere vești, o grădină se construiește.
E rândul pâinii să îl rupă pe om, să fie frumusețea zorilor.
Privește imaginea cutezătoare în care ți se scaldă țara, plăcerea aceasta care multă vreme te-a ocolit.
Fiecare casă era un anotimp. Orașul se repeta astfel. Toți locuitorii laolaltă nu cunoșteau decât iarna, în ciuda cărnii lor încălzite, în ciuda zilei care nu se ducea.
Dintre toate apele limpezi, poezia e cea care zăbovește mai puțin la oglindirea podurilor ei.Poezia, viață viitoare în lăuntru omului recalificat.
Dragostea mea, nu are nicio importanță că m-am născut: tu te ivești acolo unde eu dispar.
Creează ceea ce cunoașterea vrea să păstreze secret, cunoașterea cu o sută de treceri.
Ochi care, crezând că inventați lumina, ați trezit vântul, ce pot să fac pentru voi? Eu sunt uitarea.