Sadoveanu – Versuri.pro

Mircea Dinescu - Scurt Reportaj

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(În sprijinul profesorului de limbă română care cere mai multe ore de predare pe săptămână).
Vara însoțește elevii la atelierul mecanic,
toamna numără rândurile de porumb,
iarna zvârle zăpada din fața școlii,
primăvara cântă la căminul cultural,
mărețul, timidul profesor de limbă română,
muncitor calificat în uzinele Sadoveanu și Tudor Arghezi
printre rigle și logaritmi,
printre fierăstraie și strunguri,
își face și el loc într-o salopetă ușoară de cuvinte
și abia apucă să învețe copiii că H2O
se numea pe vremea străbunilor apă,
că-i firesc să spui bună ziua și nu radical din 14,
apoi să-i explice elevului Bujie Ion
că H. P. B. nu-i o întreprindere oarecare,
ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu,
că noi n-am avut timp să ridicăm piramide
și ne-am îngropat faraonii în folclor,
că limba română e inoxidabilă.. Stop!
.. și din nou H2O, radical din 14,
H. P. B.,
fiindcă ora de limba română s-a și terminat
și abia peste o săptămână ne vom mai vorbi.

Gheorghe Tomozei - Sadoveanu la Neamț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În toamna peste codrii ajunsă
și printre surii
pilaștri ai serii plutește o singură frunză:
întârziată umbră a pădurii.
Cetatea-i departe acum,
dar prin rarele ceți
tot mai vibrează bolțile de fum
prin aerul lustruit de săgeți.
Pleoapele apelor s-au desfăcut
și-n miezul merelor, umed,
aud
cum suie, spirale de sunet.
Iată fereastra, iată cărțile cafenii,
pe-o masă, pălăria pare-un cuibar de aștri,
și iată slovele tremurate de făclii,
ale uriașului cu ochi albaștri..
Cumpăna serii se-nclină, deplin,
scapără-n horn butucii, ca bursucii,
și peste umerii uriașului, lin
își mor frunzele nucii..
Într-un târziu își îmbracă pelerina
și lasă lumânarea să se treacă,
să-și pâlpâie printre ferești lumina,
iar el sub umbra stelelor se-apleacă.
Trece prin ierburile ațipite,
și printre spițele grelelor
astre ce freamătă, neliniștite,
ca-ntr-un han al Ancuței, al stelelor.
Apoi străbate drumuri scrise-n lut
trece peste pieile frunzelor, sure
și trece peste timp. Neabătut,
pădurea-naintează în pădure.

Al O Teodoreanu - Lui Sadoveanu la Apariția Volumului „Lumina Vine de la Răsărit”

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sadoveanu filorus / দিয়েছে পশ্চাদ্দেশ Apusului, / Ca s-arate Apusului / Cum îi fața rusului. →

Vasile Copilu-Cheatră - Pe Valea Ierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cu Sadoveanu ți-am sorbit poezia,
În zilele de vară, calde,
Când sărutam cu ochii glia
Ce cobora în tine să se scalde.
Duhul tău născut în inima pădurii,
Simțeam cum seva din pământul românesc, o bea
Și pe unda ta cum fug condurii,
Ce i-a pierdut Cenușăreasa mea.
Aud și-acum petalele cum plouă,
Și cum aplaudă, le-aud,
Eram atunci un prinț de rouă,
De mituri și de visuri ud.
Înveșmântați în versul tău,
Noi înșine suntem sonori,
Ca niște clopote de anasău
Ascunse dincolo de nori.
Spre matca ta de aur sui,
Cu amforele toate pline,
Cucernic la izvorul tău să pui
Amintirea ta îngenunchiată-n mine.