Ca o aripă ce-a zburat
Și-a obosit neobosită,
Să odihnească liniștită
Ca o aripă ce-a zburat.

Copiii dorm în cuibul lor,
Nevinovat li-i somnul, mamă,
Tot fără griji și fără teamă
Copiii dorm în cuibul lor.

Și-alături mâna ta aici,
La căpătâi ca o lumină,
Alintătoare și blajină,
Și-alături mâna ta aici.

Sărut, femeie, ochii tăi
De lacrimă și de scânteie,
De împărată și de zeie,
Sărut, femeie, ochii tăi.

Sărut cuminte vorba ta
Cu limpezime de izvoare,
Cu vraja soarele-i răsare,
Sărut cuminte vorba ta.

Sărut și părul tău frumos,
Îmbătător ca o secară
Când o-nfioară vânt de seară,
Sărut și părul tău frumos.

Și cad, iubito, în genunchi,
Și îți sărut piciorul care
De suferință e și doare,
Și cad, iubito, în genunchi.

Sfântă ni-i casa cu focul ei veșnic din vatră,
Sfântă ni-i casa cu pragul ei tare de piatră,
Sfântă ni-i casa din leagăn de dor ce coboară,
Sfântă ni-i casa ce crește feciori și fecioare.

E-n gesturi cu mişcări unduietoare,
Cu şarmul de gheişă sau de mim..
Crează vrajă stând într-un sublim;
Visezi în noapte doar atingerea-i de boare.

Este-o privire fatalmente adâncă;
Prin iris poţi intra-n făgaş de vis..
Doar de-ai noroc sau dacă-ţi este scris,
Poţi colinda prin timp de ieri sau.. încă.

E părul lung, oricum mai lung şi moale
Ce-oferă chip fragil de bibelou..
Te-afunzi în el, accesu-l-ai de-i eşti „erou”
Să dormi pe el la infinit, să nu te scoale.

E gura buze lungi ca de petale;
Te-anini înfermecat, le-ai vrea lipite,
Te zbaţi între real şi-ntre ispite
Să le atingi, să simţi miere de floare.

Sprâncene-s arce de subânţeles
Ce-şi schimbă forma spre mister, uimire
Iar gene lungi acoperă sclipire;
Sunt ude-n lacrimi sau se-nchid cu interes.

Ovalul feţei-i luna în pătrar,
Tenu-i sclipind balsam de creme fine;
Cu el te-ncântă, ea amor deţine..
E pururi nouă zi.. a ta de calendar.

Bărbia-i fină-n dragoste ţinteşti
Cum mişcă de cuvinte de nectar..
Îţi vine s-o săruţi de-o ai în dar;
Ai sta-n genunchi mereu ca s-o cerşeşti.

Urechea fină-i cu podoabă veche
Din mezozoic când în om mijeam,
Auzu-i prin cercel cu filigram
Ş-ocazia îţi dă să-i faci.. pereche.

Năsucu-i fin percepe nevăzutul
-Parfum din aştri şi pământ d-esenţe-
Tot el discerne vrute existenţe;
E simţ prin excelenţă, ştie neştiutul.

Suavul gât prelung mereu subţire
E loc de nu-ţi permite s-o răneşti;
D-aici îi vin silabe îngereşti
Şi-i loc să-i laşi amprente de iubire.

Pe umeri mici tu cap ai vrea să pui
Dar sunt firavi, înguşti, nu-i loc de vis;
I-atingi doar de-i oferi ce i-ai promis,
I-adori, îi strângi când vrei să mai rămâi.

De bustu-n „V” de literă te-ncânţi,
Pare ireal, aproape-n instabilitate
Sfârşind în mijlocul de pietate
Şi-n el simţi suflet.. inima ce-o cânţi.

Pe sânii fermecaţi pentru creaţii,
Din sfârc de roze cu pistil să bei;
Nu vrei să ştii -crescutule din ei-
Că-i locul unde ochii-ţi pierzi în incantaţii.

La pântec ai ajuns, loc de minuni;
E-un rond de vis, de-adâncuri mişcătoare,
E locul preferat de ascultare
A celui ce-şi câştigă dreptul printre lumi.

Ce coapse cu volupt în braţe-ai ţine
Cu ovalele-i de liră fără coardă..
Buze fierbinţi pui pielii făr’ s-o ardă,
Umplând-o de sărut.. pierzându-te pe tine.

Cobori spre gambe suple pentru zbor,
Genunchi şi glezne fine de Afrodită;
Toate-s etern mister prefigurând ispită
În şirag de vise ce se pierd pe-al ei picior.

Contemplul maxim îi locul de plăcere
De te doreşti în trup să-i fi un „plug”;
Extazu-i ireal, e vis, deliric drog
În care-ai vrea să „mori” şi-i loc de înviere.

Ea e himera cea dorită de milenii..
Esenţa vieţii ea o poartă, o dă, o naşte.
Noi toţi suntem ai ei.. Este eternul Paşte!
Renaşte simţ şi fizic, este sursa.. de vedenii!!!