Stoica Gabriel Lorenzo – Sabat Fericit

Toată ziua, bună ziua,Sănătate și norocNe urăm întotdeaunaBucuroși în orice locÎnsă azi e ziua-a șapteaTotul este diferit,Peste zile-mpărăteasăE sabatul fericit. Refren: Sabat fericit, sabat fericitIsus ne-a creat și s-a-ntrupatA murit și a-nviatSabat fericit, sabat fericitIsus Hristos ne-a mântuit. Șase zile lucrătoareSunt destul ca să trudeștiSă-ți faci griji de toate celeȘi de toate să vorbeștiÎnsă azi … Citește mai mult

Georg Trakl – Sabat

De suflul plantelor otrăvitoareVisez în febră sub cețoasa lunăȘi simt încolăciri, să mă răpună,Și văd, ca un sabat de vrăjitoare.Flori sângerii cum în oglinzi curateDin inima-mi storc patimi arzătoareȘi buzele lor atotștiutoareSe umflă-n gâtu-mi beat, turbate.Flori de pe țărmul tropical, ca ciuma,Flori care-și pun pe buzele-mi caliciiCu balele scârboaselor suplicii.Menadă, una-ncolăcește-acumaCarnea-mi, de cețuri grele ostenităȘi … Citește mai mult

Florența Albu – Sabat

Cer hăituit peste mare,zăpada se-adună-n scoicile putrede,putrezește zăpada,marea ne umple inimilecu furtună.Doamne, apără-ne de noi!.Aici a fost un țărm rasat,muzici, vânturi prelinse,coniac amurgind în cristaleși-n saxofoane.marea le azvârle.Doamne, apără-ne de noi!.La țărmul de sudcochiliile pictorilor – ohoo! –cochiliile pictorilor, albastre,idilice,visează soarele– lumină profanatoare –sângele – marea se-ntunecă -.Doamne, apără-ne de noi!.

Alfred De Musset – Noaptea

Când luna cea albăAtârnă de-o ramurăPentru a vedeaDacă vreo lumină roșieLa orizont pâlpâiePe undeva. E nebun cel ce scrieNoaptea cărțile saleSfânt,Cu piciorul stând pe coline,Și cu ale sale mandolineÎn vânt. Nebun e cel care povestește,Când miezul nopții vesteșteCântatul,Petreceți laolaltă cu prințiiSărbători ce scârție dinții.Sabatul. Amantul care comparăCu acea frumusețe rarăTrecătoare,Îngânânând o baladăDin inima lui bolnavăSfâșiitoare. … Citește mai mult

Victor Hugo – Balada XIV: Domnului Charles N. Hora Sabatului

Hic chorus ingens.. Colit orgia.AvienusPreste zidul monastirei ce se vede-n depărtare,luna fața-și învălește ca și pentru-o taină mare!Duhul mieze-nopții trece și-ngrozire răspândi;De douăsprezece oare cu-aripa-n clopot lovi.Precum tunetul ce norii limpezește și străbate,astfel vuietul se-ntinde pe culmele-nvecinate.Însă iată-acum tăcere după vuiet a urmat..S-ascultăm! Ce se aude? Ce nou glas a răsunat?O, cerule! Bolte, turnuri, porți, … Citește mai mult