ruina – Versuri.pro

Stefan Petică - Xv

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Amurgul are astăzi luciri ca de mătase
Pe care lunecară mâini albe de prințese,
Și-n faldurile care pe-albastre culmi se lasă
Scânteie pietre scumpe din stofe vechi și-alese.
Ci mândră de durerea-i în purpura de seară,
Cetatea arde facle pe turlele-nnegrite
Pe care vechi coroane de slavă seculară
Topeau de aur raze în zile fericite.
Pe surele frontoane a vechilor palate
Un vis de răzvrătire a pus o-nfiorare,
Iar florile-n grădină stând pale și uitate
Se plâng în invocarea lucirilor de soare.
Cântări voievodale sunară-n amurgire
Cu glas de altădată umplând singurătatea,
Și-n notele lor grave de-adâncă tânguire
Colinele ascultară cum moare-ncet cetatea.
Și turlele părură ca brațe disperate
Întinse-n frământare spre cerul azuriu;
Străvechea frumusețe murea pe înserate
Și sufletul cetăței se plânse-ntr-un târziu.
Ah, cântul răzvrătirei în seara somptuoasă
Și turlele-nălțate spre cerul cel senin
Când pacea cade lină din falduri de mătase
Și limpede ca roua pe albe flori de crin!

Mihai Eminescu - S-a Stins Viața Falnicei Veneții

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Patrunde luna, înalbind pereții.
Okeanos se plânge pe canaluri..
El numa-n veci e-n floarea tinereții,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,
Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri.
Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rostește lin în clipe cadențate
„Nu-nvie morții – e-n zadar, copile”.

Mihai Eminescu - Veneția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

S-a stins viața falnicei Veneții,
N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;
Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,
Pătrunde luna, înălbind pereții.
Okeanos se plânge pe canaluri..
El numa-n veci e-n floarea tinereții,
Miresei dulci i-ar da suflarea vieții,
Izbește-n ziduri vechi, sunând din valuri.
Ca-n țintirim tăcere e-n cetate.
Preot rămas din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul nopții bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rostește lin în clipe cadențate:
„Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! „

Cezar Bolliac - Cugetare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nous naissons, nous vivons, bergère,
Nous mourons sans savoir comment;
Chacun est parti du néant:
Ou va-t-il?.. Dieu le sait, ma chère.
Voltaire.
Prieteni! priviți zidul acela chinezesc,
Și templii, elefanții, colosuri egiptene,
Pagode suterane, pagode indiene,
Ce se mai luptă cu timpul ca neamul omenesc.
Și spuneți, unde-i omul ce-odată le-a zidit?
Priviți Memfis, Efesul, priviți Babilonia,
Cetățile gigantice din Indii și Asia,
Cui vreți a le ști vârsta din stilul ce-a pierit!.
Priviți! Sidonul, Tirul ce pe profeți au dat;
Gândiți-l a lor putere, pe lumea cunoscută; –
Cătați-le-ți ruina! A! este prefăcută
‘N acele elemente din care s-a creat!.
Oare unde e mulțimea ce-atuncea le mărea?
Și unde l-e comerțul? Unde le e oștirea?
Unde le este legea? Ce s-a făcut mărirea,
Știința, avuția ce-atunci le înflorea?.
Mirați-vă-ți acuma de cărămida lor!
Împleți-vă-ți muzeul de săpături, inscripții!
Cătați chei d-alfabeturi! Croiți-vă-ți descripții!
Râdeți d-a lor credință, de epopeea lor!.
Trei mii de ani vor trece și alți pitici turbați
Vor popula deșerturi acuma neumblate.
Ca mâine Paris, Londra pe pietrele surpate,
‘Și vor spune epopeea la altfel de-nvățați.
……………………..
……………………..
……………………..
……………………..
Ca mâine-n aste temple, palaturi și cetăți,
Locaș al veseliei, al pompei, al trufiei,
Săracul unde-ațintă p-ăl beat de bucurie
Și unde desfrânarea se-mbată-n nedreptăți,.
Castori or să s-adune; maimuțele, jucând,
Or să se strâmbe-n cioburi din lustrurile sparte;
Și bufnița, ciovlica, țipând p-un colț departe,
Vor trage prin palaturi haitic de lupi urlând.

Cincinat Pavelescu - Veneția

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Veneția adoarme-n valuri…
Pe când amurgul trist răsfrânge,
Pe mare-n larg și spre canaluri,
O lată purpură de sânge,
Brodată-n aur și lumină
Ca vechea-i mantă de regină!
Nimic nu mai ne-aduce-aminte
De viața ei de glorii plină,
Decât bătrânele morminte
Și catedralele-n ruină;
Și glasul mării ce străbate
Pustiul vechilor palate.
Și când Veneția blajină
Duios se tânguie de soartă,
Pe turle, blonda lună plină
S-așază-n mila ei supremă,
Ca cea din urmă diademă
Pe-o frunte de regină moartă.

Cincinat Pavelescu - Tinerețea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tinerețea mea acum
Parcă este o ruină,
Abătută de la drum
Pe o creastă de colină.
Sub ferestre nu mai cântă
Rândunicile zglobii…
Prin grădină se frământă
Vântul serii-n bălării.
Și când țipă cucuvaia
Mi se pare, tremurând,
Că e glasul tinereții
Veștejite prea curând!

Cincinat Pavelescu - Corbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

D-lui C. Pariano.
O, corbi siniștri, vă iubesc!
Voi ce pe-al iernei alb lințoliu
Cădeți în stoluri ce-ngrozesc
Ca niște pete mari de doliu!.
În fracurile voastre negre
De ciocli, aveți ceva de gală,
Și-n croncănitul vostru râde
O ironie triumfală!.
Dușmani cetăților banale,
Prin vechi ruini v-adăpostiți,
Și sub disprețul vostru rece
O lume-ntreagă-nvăluiți.
Dacă vă mușcă foamea-ntocmai
Ca feudalii castelani,
Vă năpustiți pe avuția
Muncită-a bieților țărani.
Și negrul vostru e simbolic,
E doliul ce-ndurător
Purtați victimelor căzute
Sub ciocul vostru hrăpitor.
Chiar Edgar Poe în cinstea voastră
A scris balada-ntunecată
Al cărei leit-motiv e tristul
Și-ngrozitorul: niciodată!.
O, corb sinistru, al meu suflet,
Scârbit de lupte și de jale,
E-atras de doliul sarcastic
Ce-l poartă aripile tale!.
Și-aș vrea, pentru-a scăpa de viața
Sugrumătoare a cetății,
Să deviu regele ruinei,
Al păcii și-al singurătății

Eugenio Montale - Arno la Rovezzano

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Marile fluvii sunt imaginea timpului
crud și impersonal. Private de pe pod
par niște nulități implacabile.
Doar meandrul ezitant al vreunui stufăriș
mlăștinos, sau vreun ochi ce lucește
din patul de mușchi și mărăciniș
poate spune că apa gândește ca și noi
înainte de a se face vârtej și de a-și lua prada.
Atâta timp a trecut, nimic nu s-a-ntâmplat
de când îți cântam la telefon „Tu
care faci pe adormita”, cu un râs batjocoritor.
Casa ta era un fulger văzut din tren. Curba
de pe Arno, ca arborele lui Iuda,
vrând s-o apere. Poate mai există încă,
sau nu-i decât ruină. Toată plină
de insecte, și de nelocuit, spuneai.
Altul ar fi confortul nostru astăzi, altul
disconfortul.

Exploit - Gânduri Bolnave

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Certuri în mașină
Nu se mai termină
Demonii domină
Ne-am făcut rutină.
Te-am făcut regină
M-ai făcut ruină
Erai cocaină
Tentația mă termină.
O, baby, lasă-mă te rog
N-ai șanse să mă întorc
Nu-mi mai scrie, nu mi-e dor
De drame în dormitor.
Pleacă din viața mea
Tot ce m-ai făcut, a fost să sper
Pleacă din viața mea
Lasă-mă, te rog.
Simt că vreau să uit de tot
Să nu mă gândesc deloc
La certuri prea grave
Gânduri bolnave
Probleme, miliarde
Te joci cu focul, te arde.
Certuri în mașină
Nu se mai termină
Demonii domină
Ne-am făcut rutină.
Te-am făcut regină
M-ai făcut ruină
Erai cocaină
Tentația mă termină.
O, baby, lasă-mă te rog
N-ai șanse să mă întorc
Nu-mi mai scrie, nu mi-e dor
De drame în dormitor.
Pleacă din viața mea
Lasă-mă, te rog
Lasă-mă, te rog
Erai cocaină
M-ai făcut ruină
Termină

Rainer Maria Rilke - Castel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Castel cu herbul în ruină
deasupra porții prinse-n drugi.
Culmi, câte două, se îmbină,
în jur, ca mâini unite-n rugi.
În putredul pervaz, o floare
albastră – tandru luciu are.
Pe gânduri, însă, nici o doamnă
nu vezi, în vreo fereastră… Oare
să fie doar albastra floare
care să intri-aici te-ndeamnă?