Versuri corectate și adnotate
Crenguța de rozmarinMi-e drag numele Marin,Numele și gura luiOf, pupa-mi-l-aș de pui!De-mi vorbește mă roșesc,Când sărută mă topesc,Și cu tot când e cu mineMă lasă și fără minte.Gurița-i miroase-a crinCămașa a trandafirCând îl văd inima-mi sareȘi loc în piept nu mai are.Când mă ține strâns de mânăMă săgeată la inimăEu spun că nu mi-a fost … Citește mai mult
Unde este armăsara ce sfințea odinioară?Doamne, ce mai lcoparda care mușca și dezmiarda cu pricina rozmarină și meteahna de mezină cu călcâiele-n mărar, și buricul nufăr. Nu te supăr că mă supăr și mă dau după ienupăr, nu fi țepăn că mă decăpăn, aia-i asta, asta-i aia, soarele mi-a-ncins păstaia. Cântă, cucuie, osana, că mă-nsor … Citește mai mult
Vino-ncoa, dadă Ioană,Dă-mi vreun leac, vreo buruiană,Să mă oblojesc la rană,Că d-aseară până-n zoriDe trei ori era să morCă arde inima-n mineCa un cuptoraș de pâine,Niciun praf de farmacieNu-mi aduce leacul mie,Și să rabzi, dadă, cât poțiSă nu-mi dai taina la toți,Că și eu de-atât răbdatLimba-n gură mi-a crăpat.Calcă iarbă fir cu firSă-mi găsești un … Citește mai mult
Ionel, când treci pe valeDin cărare rupe-o floare,O floare de rozmarinCă de dor mi-e pieptul plin.O floare de liliacCă mi-ai fost pe lume drag,Dar s-o rupi cu rădăcinăS-o sădești într-o grădină.Cară-i apă c-o găleatăȘi s-o uzi cu mâna dreaptă,Floarea de s-o ofiliDragostea ni s-o sfârși,Iar de-o fi să înfloreascăDragostea să ne unească. Măi, Ionele, măi!