Strofa I (Cedry2k) :
Niciunu’ nu mi-a spus că spun minciuni
Când le-am spus c-am văzut minuni cu duiumul..
Da’ niciunu’ n-a urmat un drum mai bun!
Acum presupun că trebuia să spun mult mai multe rugăciuni..
Fiindcă toate vin de la Domnul!
Dar prea puțini le folosim, cei mai mulți preferă somnul..
Eu creez mărci, tu-nregistrezi filme, c***e!
Eu regizez, tu du-te și fă-ți filme, fraiere!!
Nu mai critic de sus fiindc-ai compus
Niște minciuni legate de caterincă, de prost gust!
Ăsta nu-i artă! Arta servește omului!
Mizeria ta de drog pervertește omul!!
Și banii-s cea mai deasă obsesie..
Cu siguranță, cică..
Dai o falsă impresie! Adică:
Degeaba ai cea mai blanoasă profesie..
Dacă ții la noroc, asta-i cea mai proastă concesie!
Eram dulce mai mereu ca jeleul,
Dar am dat rateu
Și-am luat un lacheu la bombeuri!!
Eram pigmeu la fileu, pândind voleul..
Acum nu mă mai abat de la traseu, ca troleul!
Ziceam că nu-i timpu’.. A trecut sigur,
Doar că nu-i simplu să fac singur
Dintr-un temperament jegos
Un caracter frumos..
De-aia am mare nevoie de Trupul și Sângele lui Hristos!!!

Refren X2 (F. Charm).

Strofa II (Dragonu) :
Mi-am găsit rostu’, ca Dimitri Rostov..
Ye! Maturizarea Kalashnikov-ului!
Și Fiul Omului redă vederea orbului
După sute d-experiențe în afara corpului!
Alexei Karamazov..
C-un Molotov de iubire
Și-un Dragon Mov
Pentru omolog..
Omu’ meu Van Gogh
N-aude deloc..
Grigore Ureche rece ca Marea Azov..
Cine-ar fi crezut că Dumnezeu e o persoană
Și rostul vieții e să-L cunoaștem cum e-n balans
Acest Geniu Creator, care pune-n practică
De la psihanaliză până la fizica, cuantică!?
Pământ, energie-n materie statică
Generând timp, istorie..
Ca din pistol, ye!
Înființând sufletul prin unicitate,
Dându-i rost în dragoste, în realitate!!
Contemplă Lumina Domnului..
Nu contempla Lumina Telefonului!
Brap! Mă rog ca George Manu..
Fug demonii ca Irinel Columbeanu!!
Ca Silouan Athonitul pe beat-uri
Și Costache Oprișan la bulău sfidând nimicuri..
Și când o arzi prost
Ține minte, boss:
Haarp Cord nu e zahăr, toți te luăm la rost!!!

Refren X4 (F. Charm)

Refren x 2:
Mi-am tras norocul la sorți
Nu mi-a picat, ce ghinion!
Că n-am putut să-i dau șpagă
S-am norocul tuturor
Și d-aia mor că nu pot
Să trăiesc așa cum îmi e voia
Și nu știu sigur dacă am dat sau nu
În paranoia.

Strofa 2
Orice pact din start trădat
De-un adevăr denaturat
Plecat din cap și nu din suflet
Te face doar pe loc uitat
Și vrei să pleci, nu poți să mergi
Și te prefaci că nu înțelegi
Că ți-ai scris singur până acum
Tot ce de acum încerci să ștergi
Și ai spus multe într-un sfârșit
Însă puțini te-au auzit
Dar mai puțini au înțeles
Orice început e un sfârșit
Al tău, al lor, a tot ce-a fost
Și multe lucruri fără rost
Țin acum capul de afiș
Dintr-un trecut victorios
Mereu, adesea, uneori
Cauți deșert, găsești comori
Dezamăgit că ești fericit
Cu prea puțin dintr-un nimic
Ai vrea să poți să vrei mai mult
Puteai să știi dar n-ai știut
Acum alergi da’ stând pe loc
Ce ghinion că ai noroc
Să n-ai noroc de oameni buni
Și să renunți când încă înduri
Să te rogi când încă înjuri
Muncești corect dar încă furi
Dormi inconștient
Ești un întreg doar din frânturi
Și te trezești că îți tărăști gândurile
Printre tărâțuri
D-aia urăști ziua de mâine
Dar te bucuri că-i azi
Într-un final sperând să urci
Te mulțumești numai să cazi
Și îți arzi speranțe, vise
Panicat rulând ceva
Cu gândul disperat c-ai vrea
Să te trezești altcineva.

Refren x 2:
Mi-am tras norocul la sorți
Nu mi-a picat, ce ghinion!
Că n-am putut să-i dau șpagă
S-am norocul tuturor
Și d-aia mor că nu pot
Să trăiesc așa cum îmi e voia
Și nu știu sigur dacă am dat sau nu
În paranoia.

Strofa 3:
Vreau să mă împac cu gândul
Căci m-am pus rău cu celelalte
Nu prin fapte sau prin vorbe
Ci prin zâmbete deșarte
Căci mai departe-i mai aproape
De ceea ce vedem cât mai departe
Și din viață naștem moarte
Când unirea ne desparte
Când te distrezi plictisit
Agonisești ce-ai irosit
Folosești fără folos
Orice chiar dacă n-ai nimic
Și vrei să mori dar crezi
Că-i prea puțin să uiți de suferința
Nu poți să faci recurs
Când viața îți dictează o sentință
Poți să-ți iei gândul de la gânduri
Să te apuci să f**i în rânduri
Să faci praf mii de idei
Să-i dezgropi pe cei din scânduri
Să-i ridici pe cei de jos
Să nu mai fii cum ai mai fost
Să-ți cauți un rost în viață
Doar ca să vezi că n-are rost.

Refren x 2:
Mi-am tras norocul la sorți
Nu mi-a picat, ce ghinion!
Că n-am putut să-i dau șpagă
S-am norocul tuturor
Și d-aia mor că nu pot
Să trăiesc așa cum îmi e voia
Și nu știu sigur dacă am dat sau nu
În paranoia.

Faust:
Uneori simt în toți porii că
Muzica e potrivită și am tendința dornică de a mă întinde ca sporii pă
Orice linie fonică cu vibe-u’ de armonică
Ce-mi ia instant suflarea ca oboseala cronică
Pun texte la condică având intenția comică
Să bat pân’ la refuz ca rușii într-o pasă alcoolică
Sunt ghidat de scopu’ de a face muzică optimă
Și caut doar plăcerea, nu cer premise sau vreo primă
Că stând după pomană aș fi clar de pomină
Deci nu mă tripez pe sume că oricum banu’ ne domină
De aia atunci când întreb io: „Cine se combină?”
Fac chete cu prieteni la un verde să ne convină
Pe ritm de instrumente, atingem starea dorită
Și cădem natural ca ploaia după o vară toridă
Nu poți să-i dai stop, mișcarea asta-i pornită
Să rupă orice cortină ca taurii în coridă
Noi n-avem scopul să fim peste toți ca Guliver
Când îți dăm și felu’ întâi și doi ca Jamie Oliver, da.

Muzica-i răspunsul pentru multe întrebări
Ce te ajută să te apropii cât mai mult de adevăr.