rose – Versuri.pro

Alexandru Lungu - Infraroșu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Trecând de spectrul vizibil al iubirii
un foarte profund trandafir
infraroșu
mi-l smulg din crucea trupului
exact de acolo de unde ni se pare
că sălășluiește sufletul
când ne îneacă tristețea.
Ridic din mine acest trandafir
invizibil
până la primejdia
de a-mi pieri gura de a-mi seca ochii
într-un foc transparent
ca aerul
cel mai limpede și mai pur.
Las să mă piardă acest trandafir
infraroșu
pentru ca să te pot
fără ochi privi
striga fără gură
în timp ce-ți arunci părul
într-o despletire oarbă
de lăstuni aprinși de păduri topite
de râuri înspăimântate
alunecând
pe fața nevăzută a lunii.

Jorge Luis Borges - The Unending Rose

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pentru Susana Bombal.
Când veacuri cinci s-au scurs de la Hegiră,
Dat Persiei i-a fost ca să privească,
Din turnuri nalte, cum se năpusteau
Năvălitorii. Attar din Nishapur
Privit-a trandafirul și i-a spus
Cu glas șoptit, în gând, nu-n rugăciune:
– O sferă imprecisă țin în mână.
Ne covârșește timpul pe-amândoi
Și ne ignoră-n înserarea lină
A tainicei grădini. În aer parcă
Plutești jilav. Parfumul tău suav
Se-nalță spre obrazul meu zbârcit,
Dar eu te simt îndepărtat, ca pruncul
Ce te-a întrezărit în vis fugar
Ori în grădină-n ceasul dimineții.
Pot fi-ale tale și-auriul lunii
Și strălucirea soarelui și-aprinsa
În toiul luptei spadă-a biruinței.
Sunt orb și nu mai știu nimic acum,
Însă prevăd că drumurile-s multe,
E fiecare lucru o mulțime
De alte lucruri. Tu tărie ești,
Și muzică, palate, râuri, îngeri.
Ești trandafir profund, nemărginit
Și cald, pe care Domnul arăta-va-l
Privirii mele moarte.

Jorge Luis Borges - Blake

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde-o fi trandafirul care-n mâna ta
împarte din belșug, fără să știe, tainicele-i daruri?
Nu de culoare-i vorba, fiindcă floarea-i oarbă,
nici de mireasma cu bun miros ce nu dispare,
nici de greutatea unei petale.
Toate acestea
sunt doar ecouri palide, pierdute.
Adevăratul trandafir e undeva departe.
Poate fi un stâlp sau o bătălie
sau un firmament de îngeri sau o lume
nesfârșită, tainică și necesară,
sau o planetă de argint pe un alt cer
sau un teribil arhetip ce nu apare
în chip de trandafir.

Hilde Domin - Doar Un Trandafir Drept Sprijin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Am amenajat o cameră în aer
printre acrobați și păsări:
patul meu pe trapezul sentimentului
ca un cuib în vânt
chiar în vârful ramurii.
Îmi cumpăr o pătură din cea mai bună lână
din a oilor în lumina lunii
desfășurată lână
ca nori sclipitori
care trec peste pământ.
Închid ochii și mă învelesc
în blana animale de încredere.
Vreau să simt nisipul sub copitele mici
și să aud clicul zăvorului
care închide seara ușa grajdului.
Dar sunt culcată în penele păsărilor,
sus în gol legănate.
Sunt amețită. Nu adorm.
Mâna mea
întinde se întinde spre un sprijin
și găsește doar un trandafir.

Rainer Maria Rilke - O Urmare la «Învelișul Trandafirului»

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scrisă pentru Madame Riccard
Bogat era spațiul de ele, mereu mai pline și mai sătule,
durabile roze: și deodată se risipesc,
poate-ntr-o seară. Căderea decisă-a petalelor
sună pe muchea căminului ca niște-aplauze-ncete.
Timpul aplaudă, ce le-a ucis atât de duios?
S-au apărat oare destul, ele ce prea devreme ne lasă?
Uite, cele mai roșii s-au înroșit până la negru
și cele mai palide au trecut prin orice paloare.
Și-acum: viața lor de apoi începe-ntre foile cărților,
invincibil parfum sălășluiește-n sertarul din scrin,
pătrunde-n vreun lucru ce ne slujește,
strecoară-n batistele împăturite
ceea ce-n trandafiri ne-a mișcat și-n ei a căzut în adânc.

Rainer Maria Rilke - Rozele (XXIII)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Roză, floare-ntârziată, nopți amare să te-ațină
prin lumina siderală, clară,
vei ghici tu, roză, oare, desfătarea mult deplină
a surorilor din fapt de vară?
Iată, zile după zile, te-am văzut șovăitoare
strânsă-n teaca ta ca-n chinga sorții.
Roză, care, din născare, în răspăr imiți o stare-a
moleșelii și a morții.
Starea ta în inspicare ne va face cunoștință
cu amestecul ce se destramă,
cu acordul fără formă-ntre neant și-ntre ființă
și pe care nu-l luăm în seamă?

Omar Khayyam - Mi Se Tot Spune: Khayyam Nu Mai Bea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mi se tot spune: Khayyam, nu mai bea!
Eu doar atât răspund: Când beau,
Aud ce-mi șoptesc rozele, laleaua
Și liliacu-n ram când se desface,
Aud chiar și ce-mi spune draga mea când tace…

Free Deejays - The Rose

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Trandafir (6x)
Lunca-i lunca, iarba-i verde,
Ce-am iubit nu se mai vede,
Dar ce-a fost verde s-a uscat, ba,
Ce-am iubit s-a scuturat,
Păi lunca-i lunca, iarba-i verde,
Ce-am iubit nu se mai vede,
Dar ce-a fost verde s-a uscat, ba, ba, ba…
Ba!
Trandafir (11x)

Anne Sexton - O Poveste Pentru Rose În Zborul Nopții Către Boston

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Până în seara asta erau specialități separate,
diferite povești, cele mai bune dintre cele mai rele.
Mergând cu cabina caldă acasă, îmi amintesc de Betsy
râsete; a râs ca tine, Rose, la prima
poveste. Într-o zi, i-am promis că voi fi cineva
mergând undeva și am trasat-o în humdrum
școală pentru fete potrivite. Avionul următor avionul
m-a bătut ca un cal, elevatoarele mele s-au întors
și frica mi-a suflat gâtul, ultimul profan
gabaritul unui stomac care se ridică. Și apoi s-a întors
să aterizeze, la fel de neașteptat ca orice marinar marin,
sincer optsprezece ani; prima mea poveste, eșecul meu amuzant.
Poate Rose, există întotdeauna o altă poveste,
mai bine nesigur, sumbru sau plat sau prădător.
La o jumătate de mile în josul luminilor orașelor interioare
întoarce-și ochii spre mine. Și îmi amintesc de Betsy
poveste, noaptea de aprilie a accidentului aerian civil
și numele ei brusc scris greșit în ziarul de seară,
interiorul șocului și hârtia dispărută în coșul de gunoi
acum zece ani. A folosit biletul de întoarcere pe care i l-am dat.
Aceasta a fost uciderea nepoliticoasă a ei; două avioane crăpau
la mijlocul aerului peste Washington, ca niște păsări oarbe.
Și ridicarea după aceea, urmărirea mortiștilor
trupuri din Potomac și împărțindu-le ca niște scânduri
a face un picior sau o față. Nu există decât miniatura ei
fotografia lăsată, prea mult timp acum, de teamă să-mi amintesc.
Specială în seara asta pentru că am făcut-o într-o poveste
că am crescut pentru a ști și a savura.
Un motiv de îngrijorare,
Rose, când rezolvi o moarte veche ca asta,
și depășind impactul, pentru a găsi că v-ați prefacut.
Facem bancă peste Boston. Sunt în siguranță. Mi-am pus pălăria.
Sunt aproape cineva care merge acasă. Povestea s-a încheiat.

Versailles - Rose Lyrics Română

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trandafirul plânge în pahar
Soarta mea este pentru tine
Voi înflori până la moartea sufletului meu.
Ajung cu degetele în interiorul oglinzii
Această lume încă imperceptibilă pe altă parte a suprafeței
Sunt acelea amintirile mele? Sunt amintirile mele? Sau doritul meu viitor?
Cred că sunt capabil să merg din nou de-a lungul acestui drum, care nu va veni niciodată înapoi la mine
Dorința mea permanentă este de a fi aici pentru a merge prin tot fără nicio schimbare.
Pentru o viață frumoasă
Lama cu două tăișuri, ascuțită de tristețe și singurătate
Este la fel sabia ascuțită
Deci este ca un trandafir.
Nu pot să mânuiesc această sabie în sticlă.
De ce nu pot să văd? De ce nu mi-a arătat?
Această lume conectată pe altă parte a oglinzii.
Dorințele mele nenegociabile sunt blocate de un zid
Poate dacă l-aș putea șterge (zidul de amintiri) puțin câte puțin, priveliștea mea ar deveni și ea mai luminoasă
Nu vreau să nărui mai mult.
Cuvintele pierdute și dragostea nu vor înapoia niciodată
Bucățile mele distruse
Trăiesc visare și dor
În interiorul acestui tablou încadrat.
Trandafirul plânge în pahar
Soarta mea este pentru tine
Voi înflori până la moartea sufletului meu.
Dorința mea permanentă este de a fi aici pentru a merge prin tot fără nicio schimbare.
Dar acest lucru ascuțit, pentru viața frumoasă
De tristețe și singurătate lamele cu două tăișuri la fel ca sabia ascuțită.
La fel ca un trandafir mândru
Vreau să trăiesc veșnic în tine
Deci acele petale mici
Vor înflori bogat.
Poți mânui această sabie în sticlă.
Este, desigur, vorba despre OGLINDĂ