Versuri corectate și adnotate
Fiorul care l-am simțit,Mi-a fost de ajuns.Chipul tău când l-am privit,La inimă mi-a pătruns.Ochii tăi căprui,Ce dragostos mă privesc,Fură dragoste oricuiȘi n-o mai înapoiesc.Și tenul tău catifelat,Îți face chipul tău,Puțin bronzat,De neuitat.Și părul tău șaten,Îți garantează îndatăCă te iubesc etern,O prea frumoasă fată.Cum aș putea să uit,O așa fată,Un trandafir printre spini,O prințesă adevărată.
Vino, neică, vino-ncoa,Vino-n vale la mândraSă stăm amândoi pe luncăS-ascultăm cucul cum cântă.Cântă cucul și-o mierliță,Eu te-aștept să-ți dau guriță,Mai pe seară pe răcoareCântă și-o privighetoare.Vino, neică, vino-ncoa,Vino-n vale la mândraSă stai doar o săptămânăSă-ți pară gura mai bună.Că guriță ca la mineNu găsești la alta-n lume,Că guriță ca a meaN-are, neică, nimenea.
Era iarnă-n păduri,urși albi – nămețiimoțăiau în scorburi adânci.Din negre și crâncene crengi,pădurea își suia pereții.Umblam, obosiți de pașiprin zăpada cea grea.Lângă noi străjuiaun copac, ca un cerb uriaș.Gura ta pe-a mea s-a închisși o flacără mi-a lucit sub pleoape,ca și când, cu foșnet aprins,o vulpe-ar fi trecut pe aproape.
Privind ochișorii iubitei, focoșii,Compun excelente canzone.Pe arcuirea guriței ei roșii,Fac cele mai bune terține.Cântând obrăjorii iubitei, frumoșii,Fac cele mai splendide stanțe.O inimă dacă iubită-ar avea,Aș scrie-un sonet drăgălaș despre ea.Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului, 1963
Fată cu gurița roșă,Cu-ochișorii dulci, senini,Fată mică, ziua-ntreagăGândul meu de tine-i plin.Lungă-i seara azi – e iarnă –Și la tine-aș sta cu drag,Doar noi doi, furați de vorbă,În măruntul tău iatac.Vreau în gura-mi să alăturAlba mânușiță-a ta,Și cu lacrimi să acopărAlba mânușiță-a ta.
Ce-i inimii mai dulce decât să-ți aminteșticuvintele iubirii? În intimă-ți cămară,plutesc în jur ecouri de șoapte îngerești,Dar vinul ca rubinul, ce arde în pahară,acuma nu mai este decât o apă-amară.Tu inima mi-o cruță. Din veci spre tine catăși-n veac o să rămână de tine îmbătată.Gelos este narcisul pe ochii tăi. Învins,că n-a aflat magia-ți, petalele … Citește mai mult
Odorul meu îl port bijuterie,o rază de bujor într-un pahar.Orice sărut al lui e o cutieunde surâde un mărgăritar.În orice stih şi pas e numai el,îl culc în raze şi-l adorm cu steleşi ca pe-un zbor ceresc de porumbelîl leagăn peste crângul vieţii mele.
O! Stele ca albineMiresme strâng din tei.Șoptește-mă cu ochiiSă curg topită-n ei.O! Vânt prelung prin grâneDesfoaie macii roșii,Sărută-mă pe lacrimiSă-ți nasc copii frumoși.
Acestei cărți în care cântăIubirea să îi fie datSă te găsească azi la pat,Tu, a vieții mele țintă? În clipa binecuvântată,Să fiu gonit de acest rău,Chiar de la căpătâiul tău,Cu dragostea-mi înspăimântată? – Dar dacă după orice furtunăSurâde viitorul iar,Lucit de-un soare de cleștarPe fruntea-n flori ce se-ncunună. Iubire să nădăjduim!Zău, fericiții toți din lumeVor … Citește mai mult