Mihail Lermontov – Romanța

Pe-al mării țărm stă dârză o stâncă-ntunecată,Pe fruntea ei, un trăsnet se abătuse-odată.Și-a despicat-o-n două lăsând la mijloc calePe care spuma apei în clocot se prăvale.Sunt două stânci străine, cum le-a lăsat furtuna.Lungi crăpături arată c-au fost odată una.La fel, pe noi bârfirea să ne despartă vreuȘi totuși, pentru tine, străin eu n-am să fiu.Nu … Citește mai mult

Cincinat Pavelescu – Romanța

Iubirea mea nu-i zvon de șoapte,Nici mandolină pe sub geamuri,E vânt sălbatic, vânt de noapte,Ce smulge flori și frânge ramuri.De-ți place urletul furtuniiȘi balul mării-nfuriate,Cu frică pleacă-te spre iadulÎn care dorul meu se zbate.Dar dacă-n inima ta plinăNu-ncap simțirile eterne,Atunci înfundă-ți capu-n perneȘi-adormi în cânt de mandolină!

Edgar Allan Poe – Romanța

Romanță, ce cu drag te-ncliniȘi cânți, lăsând aripa lin,Prin frunzele verzi scuturate,Pe lacul cu ape-adumbrate,Ca un papagal coloratMi-ai fost zburător familiar,Ce alfa-vita m-a-nvățatȘi-a spune-ntâiul cuvânt clar,Pe când eram prin mari păduriCopil cu ochii prea maturi.Eternul anilor condorAtât mișcă tăria-n caleCu focul fulgerelor saleC-a’ lumii griji nu mă mai dor,Privind la cerurile pale,Și când o mai … Citește mai mult