robie – Versuri.pro

Michelangelo - 282

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu-atâta zbucium și așa robie, / cu gânduri false, suflet în primejdii, / Eu să ... →

Michelangelo - Cu Atâta Zbucium și Așa Robie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu atâta zbucium și așa robie, / cu gânduri false, suflet în primejdii, / eu ... →

Mihail Lermontov - Mie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Că n-o iubesc și n-o ador,
Așa mi-a spus cu nepăsare,
Vrând nesfârșitul să-l măsor
Și dragostei să-i pun hotare.
Disprețuindu-i măreția,
O clipă doar, ea-mi dovedi
Că nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l copleși.
Că nimeni lanțul nu-mi doboară,
Că liniștea mi-e doar atât:
Un glas de heruvim ce zboară
Peste-un infern posomorât.

Cezar Bolliac - Țiganul Vândut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I
„Vai! ieri aveam soție, aveam și tată, mumă,
Aveam un copilaș!
Viața-mi părea lesne, robia-mi părea glumă
Privind al meu sălaș!.
Când triști veneam, pe noapte din munca cea în silă
În care ne-osândeam,
Și dam o roată vetrei, – oh! ne priveam cu milă,
Dar tot ne mângâiam;.
Măcar că de la muncă veneam obosiți foarte
De foame și bătăi;
Măcar c-adesea-oară rugam a noastră moarte
Ca să scăpăm de răi.
Când este-ntre-ai săi omul își află mângâierea
D-ar fi oricât mâhnit!
Dar când străin e omul, atunci e grea durerea
Și focul îndoit!..
II
O! oameni fără lege! Stăpâni fără-ndurare
Cu inimă de fier!
Când smulgeți unei mume un singur fiu ce are,
Gândiți atunci la cer?.
Gândiți oare la durerea ce cearcă-acea săracă?
L-acele reci sudori
În care desperarea și lacrima îi seacă,
L-acele cruzi fiori.
Ce se deștept într-însa când își aduce-aminte
Că nu mai are fiu,
Că nu o să-l mai vadă! îi piere dinainte!
Îl dă-n mormânt de viu?.
O! când ne dați botezul ziceți că suntem rude;
Ziceți că suntem frați!..
De Domnul nu vă temeți? Nu știți că el v-aude?
Gândiți că-l înșelați?.
Când vă jucați cu oameni întocmai ca cu vite, –
Și ce zic! mult mai rău!..
Căci voi cătați de vite; sunt mult mai îngrijite;
Iar noi, munciți mereu!..
Un cal în grajdul vostru ce îngrijire n-are?
P-un cal câți robi n-ați da!
Țiganul rob, sărmanul, ar fi el oare-n stare
C-un cal a măsura?.
III
M-or fi plângând părinții!.. De mumă-mea mi-e teamă
C-o fi murit jelind!
Când îi întreabă fiu-meu: – „Unde e tata, mamă?”
Of! cum l-or fi mințind!.
Când să-l mai văd o dată, parcă mi-ar fi mai bine,
Parc-aș putea să mor!..
Nevasta mea, săraca! o fi plângând de mine,
O fi murind de dor!.
Acela ce ne vinde nu vinde și gândirea;
Măcar că s-a tocmit
Pe sufletele noastre; măcar că omenirea
Nimic a socotit!.
Și-a râs el d-astea toate! și-a râs el de durere
Pentru puțin venit!..
Să-i fi luat lui fiii, părinții și muiere –
Oare cum ar fi trăit?.
O! cât ar fi mai bine să fim ca dobitoace,
Să nu simțim deloc
A noastră chinuire! Să nu știm ce ne face
Pe când în cărți ne joc!.
IV
Ce-o fi luat pe mine?.. A fi-n mai bună stare!
Of! ranele mă dor
Și lanțul rău mă strânge! M-au strâns, cumpliții, tare..
Cum aș voi să mor!..
Vedea-va fața-ți, Doamne, stăpânul ce mă vinde?
Copiii i-or trăi?
Pe neamul său păcatul oare nu se va întinde
Când el nu va mai fi?.
Oare-mi păstrezi acolo ceea ce-aci-mi lipsește?
Voi fi eu răsplătit
De muncile și chinuri, la care m-osândește
Acest nelegiuit?.
Bagi tu de seamă, Doamne, la astă omenire,
Cum merge treaba-aci?
Știai ce am a trage când îmi dedeși simțire,
Și ce fel voi trăi?.
Când îmi dedeși viață, când îmi dedeși soție,
Când tată m-ai făcut,
Știai ce-mi scrie soarta? ‘Născut că-s în robie,
Și c-o să fiu vândut? ’”.
V
Așa vorbea-ntr-o noapte, flămând, închis în casă,
Țiganul cumpărat.
Privea gemând la lună; dar nu putea să iasă,
Căci strâns era legat.
A doua zi, stăpânul mai că se întristase
Aflând c-a păgubit
Patrusprezece galbeni; – atâta cumpărase
Țiganul ce-a murit.
Foaie pentru minte, inimă și literatură, 1843, nr. 15

Radu Gyr - Deșertăciune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Deșertăciune, mare jupâneasă,
îți slugărim, încovoiați din șale,
pentru-un surâs și-un sfârc de bici mai moale,
sau pentru-un blid de fiere ticăloasă.
Ne căciulim, argați ai curții tale,
pupându-ți, ploconiți pe lângă masă,
ciubotele și poala de mătasă
și mâna cu brățări și cu opale.
Și când, cucoană crudă și fudulă,
râzând, ne-alungi din curtea ta deșartă,
cu-n pumn de lacrimi plată de căciulă,
îngenunchem în pulbere la poartă
și, lacomi de robie nesătulă,
cerșim din nou gârbaciul ce nu iartă.

Grigore Alexandrescu - Porcul Liberat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Porcul Liberat.
Când s-au liberat țiganii, în anul de la Hristos
O mie și.. nu știu câte, unul din ei, omenos,
Vru și el să libereze pe un porc ce el avea,
Și în jug de multă vreme lângă șatră îl ținea.
Îl chemă dar și îi zise : —„Porcule, purcelul meu,
Cunosc însumi, din cercare, jugul cât este de greu.
De aceea te fac liber ; d-acum poți viețui
Oricum ți-o plăcea, și hrana singur a ți-o dobândi. “
—„Să trăiești! însă stăpâne, în grădini pot eu intra,
Pepeni, dovlecei și verze fără grijă a mânca? “
—„Ba nu, astea sunt oprite. “ —„Așadar îți mulțumesc,
Cu un sfert de libertate, drept să spui, nu mă-nvoiesc.
Ba cred chiar că e rușine, când toți porcii au trăit
La coșare în robie, să ies eu mai osebit,
Să-mi ridic mai pe sus botul și de treapta lor să fug,
Ș-apoi ce ar zice boii văzându-mă fără jug? “.
Unii-nțeleg libertatea ca porcul cel țigănesc ;
Alții, deprinși cu robia, de ea greu se despărțesc.

Ion Caraion - Toate Popoarele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Toate popoarele au fost pedepsite
și toate vor merge în robie,
unele pentru că au robit,
altele pentru că de cei înrobiți
le-a păsat mai mult de-o grămadă.
Șansa de-a muri
într-o livadă.
Mulțumirea de-a se uita în gol.
Tu auzi apele care n-or să mai cadă
Eu aud nămol.

Valeriu Gafencu - Colindul Robului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe malul Trotușului
Cântă robii Domnului
Înjugați cu jugul Lui.
Dar cântarea lor e mută,
Că-i din suferință smulsă,
Și-i cu rugăciuni crescută.
În inima robului
Domnu-Și face ieslea Lui
În noaptea Crăciunului.
Flori de crin din ceruri plouă
Peste ieslea Lui cea nouă
Și din flori picură rouă.
Stă un copilaș în zare
Și privește cu mirare
O fereastră de-nchisoare.
Lângă micul copilaș
S-a oprit un îngeraș
Ce-i șoptește drăgălaș:
Azi Crăciunul s-a mutat
Din palat la închisoare
Unde-I Domnu-ntemnițat;
Și copilul cel din zare
A venit la închisoare
Să trăiască Praznic mare.

Walt Whitman - Statelor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tuturor statelor, și fiecăruia în parte, și oricărui
oraș din aceste state, eu îi spun:
Rezistă mult, supune-te cât mai puțin!
O dată îngăduită, supunerea fără murmur înseamnă
robie deplină,
Și o dată în robie deplină, nici un popor, nici un stat
sau oraș de pe lume nu-și va mai redobândi
eliberarea.