ritsos

Iannis Ritsos – Bântuie Vânturi la Margini de Amurg – IV

de

Îți amintești de-acel cântec dintr-o plimbare-n seară,când se-aprindeau focuri sub pini?Îți amintești de corturile cercetașilor,de verișoarele primăverii-n jurul fântâniicare puneau greieri în cutii de chibrituri,ne închideau cărțile și ne-nvățau să râdem?Oh, iată, ceața acoperă câmpiile,cum acoperi cu o husă albăpianul rămas de la mama,iar pisica s-a ghemuit pe canapea, privind covorul decolorat.Deasupra tăcerii noastre soarele-abia … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Copiii Noștri

de

Acești copii poartă pe piele frunzulițe de cimbru,pe tricourile lor se preumblă păduchii stelelor,noaptea-n pantofii lor ouă șoimițele.În fiecare duminică-mbracă pantalonii: doi platani,un mic alun: cămașăau o batistă: marea și șapcă: vântul,au în ochii lorun munte,un râu,o pădure.Cu ghindă își încheie haina,cu briceagul lor taie pâinea liniștei,cinează piatra,beau cerulși urcă și coboară-n sufletul lormai-ul și … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Acceptare

de

Învins de albăstrime,cu capul culcat pe genunchii tăcerii,răpus de viață,răpus de tinerețe,scufundat în focul lui însuși,cu algele unduind la subsuoară –valul zilei nu întâmpină nicio împotrivire,nicio piatră măruntă a gândurilor luinu i se-mpotrivea.El era gata,gata de pe-acum, pentru dragosteși pentru moarte.Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – I

de

Aici focul ne vede, ne-aude,înaintea noastră ajunge focul, să ardă banca înainte de a neașeza în grădină,să ardă pomii și pașii noștri, înainte ca noi să cunoaștemziua care-a trecut,înainte de-a vedea ziua ce vine. Cine ne-ar crede atunci pe noi,cei care ne-am înlocuit numele cu cel al focului,am ars toate drapelele, și cel cu vulturul, … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Absența

de

În mâini strângem umbra mâinilor noastre.Noaptea e bună, ceilalți nu văd că ne ținem umbra.Îndesim noaptea. Ne ferim.Așa ținem seama mai mult de ceilalți.Marea ne caută mereu ochii și noi lipsim.O fată ne-nchide-n piept dragostea ei,iar noi ne uităm într-aiurea, zâmbind depărtărilor.Poate sus, în lumina stelelor să sedeschidă o ferestruicăce dă spre mare, spre măslinii … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Ajunul Soarelui – III

de

Ce vrea acest soare defilând cu toți pomii?Cum să-i răspunzi, tu fiind în umbră?Pe perete – o mască de ipsos pistruiată de muște. Vâri degetulși măsori orbita-i golită, înnumeri în ochii eipașii ce n-au dus nicăieri,măsori vremea cu slava unei spade ce-a ruginit.Dar soarele nu se măsoară niciodată,nu poți să-l îmbucătățești ca pulsul și vorbele … Citește mai mult

Iannis Ritsos – O Viață Întreagă

de

O viață întreagă pentru asta mă pregăteau ceilalțiși mă pregăteam eu însumi. Și acumîn fața acestui portal, mă simt cu totul nepregătit –cei doi lei de marmură – i-ai văzut? – s-au îmblânzit.Ei, ce porniră din copilăria noastră atât de neînduplecați,aproape fioroși, cu coama zbârlită pentru un salt temerar,s-au aciuit, până la urmă, înduplecați, în … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Poem Despre Doftana XII

de

Dând în lături poarta greoaie-a Doftanei, a pornitbarajul „Lenin” de la Bicaz, aruncând munții în aer.Pe aici au ieșit, cu spinarea lor lată, uzinele socialiste,lărgind, prin răsufletul lor, România.Pe aici au ieșit minele cu fețele mânjite,arătându-și dinții albi într-un zâmbet.Pe aici au pornit cântândcolectivele Dobrogei, cu mânecile sumese.Pe aici a ieșit porumbul în armate de … Citește mai mult

Iannis Ritsos – Învingătorul

de

A descuiat șovăitor întunecoasa lui odaiesă-ncerce-ncă o dată ce sunet i-ar da pașiipe caldarâmul alb al zilei.Toți așteptau să iasă prin poarta soarelui.Și-a pus dinți aurii de luminăși s-a ostenit să-nvețe pe de rost câteva frunze verzi.Dar a simțit că așa i se vede și mai mult gura goală.De aceea n-a vorbit, n-a zâmbit.Ceilalți își … Citește mai mult