rimbaud

Geo Bogza – Antiromantica

de

A fost o vreme când aș fi ucis un înger în fiecare seară.Stârpeam pe atunci orice buruiană a sentimentalismului,Umblam ras în cap ca un antidot romantismului,Iar pe Rimbaud nu-l lăsam de la subțioară.Spre a da trandafirilor virtuți de cucută, am fost de acordSă-i udăm cu sângele acelui iconoclast scarabeuSpânzurat de catarg în numele Regelui și … Citește mai mult

Eugenio Montale – Pentru Un Omagiu Lui Rimbaud

de

Târziu ieșită din gogoașă, tu, mirabilfluture ce vorbești de la catedrăde exilatul din Charleville,o, nu-l urma în zborul lui prădalnicde potârniche, nu lăsa să cadăpene tăiate, frunze de gardeniape neagra gheață de asfalt! Căci zborultău va fi mai teribil – înălțatăde-aceste aripi de polen și de mătaseîn stacojiu halou în care crezi,fiică soarelui, roabă gândului … Citește mai mult

Ioan Flora – Rimbaud Sau Altcineva Întâia Situație

de

Aici omul care nu poate deveni,purtându-și iernileși tăcerileși tot ce nu poate fi imaginat.Înconjurat de peisaje domestice,umbrosprecum tot ce e permis și indicat.Merge,se rupe melodios,se presupune a fi,are parte de singurătate.Singurătatea îl atinge ca o literă suavă.E luminos,e rotund,e jumătate os.Dacă respiră,frunzele există.Dacă plouă,frumusețea se adună și se taie în două.Dacă visează o silabă,vorbirea se … Citește mai mult

Nicolae Labiș – Arthur Rimbaud

de

Scuture-și pe bulevarde capitala românească,Galbeni tei și suie-și slăvii inegal, semeț contur,Din vuirea de tramvaie și din ud pavaj să-ți creascăEvocarea mea frățească, încălcit ștrengar, Arthur!.Cât de straniu sună astăzi imnurile foamei tale,Cât de nefirești soldații, galonații, verzi, „piu-piu”!Dar în țara ta-și mai târâie poverile carnaleHaita care-ai blestemat-o, amețită de rachiu.Plictisiți de băutură, răzvrătit numele … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Poetii de Şapte Ani

de

Domnului P. Demeny.Şi Mama, -nchizând cartea lui cu mândrie,Pleca mulţumită şi fără să ştieCă-n ochii albaştri, sub fruntea înaltă,I-ascunde copilul oroarea lui toată.Asuda toată ziua de-ascultare, supus;Era foarte deştept, însă ticuri a pusPe faţa-i o acră ipocrizie.Pe ganguri umbrite mustind igrasie,Trecea scoţând limba iar pumnii-i ţineaPe şolduri; sub pleoape steluţe zărea.O uşă-i deschisă spre seară; … Citește mai mult

Arthur Rimbaud – Corabia Beată

de

Cum lunecam la vale pe-a apelor oglindă,N-am mai simțit odgonul întins de edecari:Cu chiote, Piei Roșii-i luaseră drept țintăLegându-i, goi, pe maluri, de colorații pari.De echipaje nu-mi mai păsa cum – că poartăBumbac din Englitera ori grâu din Flandra. – Când,Cu edecarii-odată, se stinse orice ceartă,Am fost lăsat de Fluvii oriunde să mă-avânt.Eu, ce fusesem, … Citește mai mult