Zorica Teodosia Laţcu – Horia, Cloșca și Crișan

Străjer, străvechi şi plin de bărbăţieGorunul uriaş spre ceruri catăLa umbra lui, pe-o vreme-ntunecatăTrei căpitani şi-au fost jurat frăţie.St. O. Iosif. Mă aşteaptă chinul roţii,Chinu-i indoit,Visul ce-l visam cu toţiiNu s-a împlinit.Petele-mi fierbinţi de sângeNeaua vor topi,Inimile se vor frânge,Şi se vor boci. Nu mi-i inima fricoasăCă mâine am să mor,Ci mi-e dragostea miloasăFaţă de … Citește mai mult

Aron Cotruș – Horia

De joste-ai ridicat, pietros, viforos,pentru moți,pentru cei săraci și goi, pentru toți.Și-ai despicat în două istoria,țăran de cremene,cum n-a fost altul să-ți semene,Horia!Te-ai desprins aspru din gloată,cu obraji supți,cu ochi crunți,să lupți,să-nfrunțidin sălbăticii-ți munți:ostile craiului, temnița, roata.Vrút-ai să spinteci pe munți, pe văi,largi, netede, slobode căi,pentru ai tăi,cei mâncați de străini, despuiatide biruri, de zbiri,de … Citește mai mult