Revelație – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Dorință Într-Un Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În ziua ce-a apus, mi-ai fost dorință,
și mi te-ai arătat, apoi mi-ai dat
ceva de dincolo de conștiință,
de prin străfund de cer întunecat.

M-ai ajutat să înțeleg misterul
atâtor lumi de care n-am știut
și care sunt aproape, nu în cerul
de care, de milenii, ne-am temut.

Mi-ai fost un dar al nopții, adiere
venită dintr-o lume de demult,
ascunsă după gratii de tăcere
prin frica de durere și ocult.

Mi-ai spus, în șoaptă, totul, rând pe rând
tu, ce mi-ai fost dorință într-un gând.

Walt Whitman - Nu Închideți Ușile Voastre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu-mi închideți ușile voastre, mărețe biblioteci,
Eu vă aduc ce de pe rafturi vă lipsea,
de ce aveați mai multă trebuință vă aduc.
Din război năzărită, o carte am scris;
Buchiile cărții mele nimica sunt, reverberațiile
lor, totul.
O carte aparte, fără nicio legătură cu restul,
nepercepută de intelect.
Dar în fiecare filă, negrăite taine vă vor fascina.

Johann Wolfgang Von Goethe - Epirrhema

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De te uiți cu grijă în natură,
Unu-n toate ne-ncetat te fură;
Înlăuntru și-n afară,
Unul pe-altul se-nfășoară.
Astfel ai să prinzi îndată
Sacra taină revelată.
Aparentu-adevărat
Să te bucure, joc simplu:
Unul în ființe-nvederat
Totdeauna e multiplu.

Sabestari - Grădina Tainei XV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

ÎNCHEIERE.
Vezi, fața Celui care în lume-a adus lumină
și lumea-a-mpodobit-o, mi s-a arătat deplină.
Cuprins fui de rușine atuncea și de-alean,
când mi-amintii de viața ce-am risipit-o-n van.
Dar Astru-acel c-o față sclipind precum un soare,
văzând c-orice nădejde din suflet îmi dispare,
pe loc umplu o cupă și-ndată mi-o întinse.
Licoarea-atunci în mine o flacără aprinse.
„Cu vinu-acesta fără mireasmă și culoare,
„de pe tăblia vieții tu șterge-orice-nsemnare!”
Dar după ce băut-am tot limpedele vin,
căzut-am în țărână, ajuns beat pe deplin.
Nici mort nu-s pentru mine, nici viu cu-adevărat.
Nu-s nici cu mintea trează și nici mahmur sau beat.
Ba sunt la fel cu ochii divini, plin de-nfocare,
ba sunt precum divinii zulufi, în zbuciumare.
Ba zac întins pe vatră, împins de a mea fire,
ba intru în grădină, condus de-a Lui privire.
Mănunchi de flori cules-am eu într-o zi senină
și le-am numit atuncea: „A tainelor grădină».
Căci tainele din inimi toți trandafirii sunt,
dar despre ele nimeni nu spus-a vreun cuvânt.
Cu limbile lor crinii vorbesc fără-ncetare.
Cu ochii lor narcișii privesc în depărtare.
Iar tu cu ochii inimii uită-te la ei,
ca nicio îndoială să n-aibă vreun temei,
și s-afli adevărul rămas de la-nvățați,
de la Profetul nostru, de la iluminați.
Și nu căta cusururi, cu ochi plini de venin,
căci orice floare-atuncea s-ar preschimba în spin.
De nerecunoștință-are parte neștiința.
Cunoașterea atrage în schimb recunoștința.
Iar cel care de mine o să-și mai amintească,
să spună; „De el Domnul să se milostivească!”

Sandu Tudor - Hipostaza Pentagramei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

La echinox spiritual, logodna cugetului trează,
dă-mi clarul frunții-nseninate, din puntea somnului să-Ți vază
mai limpezit decât icoana călită de-aurarii meșteri,
peste vedenia ivită neadormiților în peșteri,
cu mult presus de orice gânduri ce înviază întru noi,
cu mult suit decât nămiaza oricărei slave de apoi,
în princiară pentagramă „Numele Tău” dogmatic dat,
nemistuită fulgerare, pascală treaptă de Sabat.

Spectru Sonor - Glasul Adevărului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Născut din setea de cunoaștere mă ridic peste mulțime
Cu mesaje divine codificate prin codul ASCII și numere prime
ADN menit să numere destine
Creând o nouă Biblie legând oamenii de glie
Să fie furtună peste pământ, același glas sfânt care supune omenirea
Care suprapune firea cu gândirea
Înarmat cu știința necunoscutului
Străpungând mielul bland și straturile scutului
Fiecare respingere a adevărului ascuns o simt
Iar atâta timp cât ochii îți sunt deschiși
Nu poți vedea întunericul și în el fantomele celor uciși, pe frunte scriși
Cu pana îmbibată în sângele destinului
Căci au încercat cu toții gustul veninului
Bătând ultimul cui în propriul lor sicriu
Acum oricine rătăcește prin noapte cu dorința de a fi viu
Și este sigur că toți știu
Dar majoritatea refuză să creadă
Urmând traseul propus de altă turmă sau cireadă
Idealurile încep să cadă dărâmându-se peste noi
Care ca la început rătăcind goi
Prin întunericul bântuit de fețe șterse și strigoi
Vad oameni în noroi călcați în picioare de viață
Deci am primit oare cartea omenirii far’ de prefață?
Suntem un plus de gheață pierdut în tărâmul existenței artificiale
Dispariția seminței regale și originea cataclismelor globale
Distrugerea a tot ce nu ni se pare firesc
Devenit un gest perfect menesc,
Demonii cresc în mintea noastră și se dezvoltă
Aducând Blestemul Lacustelor la a treia recoltă
O nouă revoltă împotriva vechiului dușman
Puterea mistică a unui șaman rabufnita ca un vulcan,
E ultimul an a ascunderi-n umbră
E timpul să recunoaștem, fiecare urmă
Lăsată de cei de care ne temem
Descoperirea a hărților pierdute ale Bibliei și a grădinii din Eden
ADN maestru Zen aduce purificare acestei rase prin șapte napaste
Temerile noastre, sunt un rezultat al subconștientului, Satan cumpără suflete
Iar tu devi clientul lui.
Misterele create încriptate în codul genetic
Orice renegat considerat eretic
Ce și-a găsit prin istorie ruda
Îți va arăta cruda realitate spațiilor triunghiulare din Bermuda.

Stephen Crane - Cartea Înțelepciunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am întâlnit un profet;
Ducea în mâini
Cartea înțelepciunii.
„Domnule, i-am spus,
Lasă-mă să citesc”.
„Copile…” a început el…
Eu: „Domnule,
Să nu mă crezi copil,
Căci multe știu
Din ce-i acolo;
Multe, da, da…”.
El a surâs
Apoi a deschis cartea
Și mi-a întins-o,
Mă mir și azi cum n-am orbit pe loc.

Marina Tvetaeva - Visul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă îngropai, mă uitai – şi iată-mă ca pe
scară
De o mie de picioare fără parapet.
Cu rapacitatea anchetatorului şi
copoiului
Toate tainele – visul mi le-a răvăşit
insolent.
Colinele – se părea, au îngheţat destul
de tare, –
Nu credeţi în morţile pasiunilor!
Ager, atent, – ca anchetatorul prin
camera
Inimii – iată-l plimbându-se Morfeu,
iscoditor.
Voi! Adunătura nimicniciilor!
Ce nu scapătă de pe acoperişuri înalte!
De-aţi şti, cum stând întins pe perine,
Te preschimbi şi pluteşti peste poate!.
Te prăbuşeşti! Ca o găoace crăpată –
Viaţa cu povara ei de soţi şi soţii
Ager – ca pilotul peste locuri duşmane
Ce dorm – peste suflet visul îl ştii.
Trupul, care toate uşile şi le-a închis, –
Zadarnic! – deja în lung de vene
nucleele cântă.
Cu exactitatea zbirului şi operatorului
Rănile toate – visul mi le-a răvăşit, le
mai frământă!.
Deschisă e! Nici un plesnet în micul rai
de sub cupolă,
Unde să te ascunzi de propriul ochi
înceţoşat
A profeţie. Duhovnic vândut
Toate tainele – visul mi le-a vânturat!

Constantin Michael-Titus - Revelație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aseară L-am văzut pe Dumnezeu.
Deretica prin cer
ca printr-o casă.
Făcea cu mâna printre nori,
poiene și răzoare;
și ca să nu mai fie
albastru-brun prea simplu,
scotea din sac
un pumn de stele
și-l presăra
pe larguri și răzoare.
În clipa-aceea-am vrut să văd icoana
de-I semăna sau nu lui Dumnezeu,
dar
n-aveam ochi.
El îmi scăpase-n grabă
praf de lumină
între gene.
Am vrut să fac cucernic semnul crucii
și-am vrut să-mi simt tot trupul;
nu l-am găsit.
Iar dreapta mea
ținea tot globul omenirii.
Am vrut să-l simt pe Dumnezeu mai bine,
cu buzele să-I pipăi urma-n cer,
dar umbra mea se așternuse
de mai-nainte-n drumu-albastru,
pe unde-avea să-Și pună pasul
Cel care-avea de mii de ani
urme lăsate pe piroane.

Camil Petrescu - În Ceasul Dintâi…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dar iezerele unul lângă altul sute,
Când râd arhipeleagurile lumii mute?
Geyserii lungi lumina descompun
Ca munţii de cristal şi alaun.
Iradiază sorii albi, de-odată patru,
Terasele de ape vii în amfiteatru…
Grădinile Semiramidei, lateral
Din răsărit pân’ la apus, în sus de val.
Azvârl orgile planetei jerbe grele
De imnuri spre spiralele de stele..
Când evantalii latescente trec domol
Ca reci comete dincolo de gol.
Fâşii de lumină caută gândind
Sfârşitul lumii. Rar se sting şi se aprind…
Aşa era… aşa era întâiul ceas,
De nu m-ar fi chemat pe cruce-aş fi rămas.