regi – Versuri.pro

Sandor Petofi - Împotriva Regilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Copiii – știm – nevoie au de jocuri;
Demult, pe când erau doar țânci cu toane,
Popoarele-și fă jucării
Ciudate: tronuri, purpuri și coroane.
Și-au pus pe capul unui tont coroana,
Și-au pus pe tont să stea pe tron, ca stană!
Și iată monarhia și monarhii,
cari stând pe tron, cu căpățâna plină
De-ale ‘nălțimii fumuri, cred acum
C-ar fi domnind din grația divină.
Vă înșelați, o regilor prea buni,
Ne-ați fost momâi și-atât – dar nu stăpâni.
Bărbat e-acum copilul, și bărbatul
Spre jucării azi nu se mai abate.
Jos, dar, din jilțu-n purpuri, regi, și-n goană,
Jos cu coroanele nerușinate!
De nu le aruncați de voie bună,
Le vom zbura cu capul împreună.
Așa va fi. Cuțitul ce-a tăiat
Lui Ludovic, în Franța, ceafa groasă
A fost doar primul fulger din furtuna
Ce vă pândește, și-o să se pornească;
Da, va veni azi-mâine, și mă-ncumet
S-o spun, căci nu-s eu primu-i bubuit de tunet!
Va fi întregul glob un mare codru
Și regii ‘n codru: fiarele turbate,
Și-i vom vâna și-om descărca într-nșii
Cu furie armele înflăcărate.
Și-om scrie cu-al lor sânge, împăcați:
Că prunci noi nu mai suntem, ci bărbați!

Manowar - Coroana și Inelul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De la o bătălie am venit
Spre o bătălie călăresc
Izbucnind în flăcări spre cer
Lanțurile sorții
Vor arde în continuare
Vă voi vedea din nou când voi muri.
Mari și puternici doar noi suntem regi
Purtati pe tornade de foc
Îndemânarea ne-a adus coroana și inelul
Acoperite cu sânge și mândria noastră.
Eroii mă așteaptă
Inamicii mei vin repede
Neștiind că aceasta e ultima lor călătorie
Pe șaua calului
Îmi beau ultima bere
Coarda arcului și oțelul vor domina.
Mari și puternici doar noi suntem regi
Purtati pe tornade de foc
Îndemânarea ne-a adus coroana și inelul
Acoperite cu sânge și mândria noastră.
Odin, pe tine te aștept
Eu sunt adevăratul tău fiu
Te strig acum când eu mor
Jur pe sabia mea
Eu nu mă voi închina nimănui
Al nostru este regatul de oțel.
Mari și puternici doar noi suntem regi
Purtati pe tornade de foc
Îndemânarea ne-a adus coroana și inelul
Acoperite cu sânge și mândria noastră

Cornel Cojocaru - Omule cu Datorii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I Omule cu datorii
Nu mai fii îngândurat
Ia gândește-te ce-ar fi
Dacă-ai fi bolnav la pat.

R : Că-i o vorbă-n lumea toată
Banu’ e făcut să meargă
Să stea-n buzunar la toți
De la regi și pan’ la hoți.
Bea, mănâncă și-ți petrece
Omule, că viața-ți trece
Lasă-ncolo de oftat
Ai murit tu și n-ai dat.

II E o vorbă s-are rost
Când n-ai bani miroși a prost
Dar gândește-te ce-ar fi
Dacă sănătos n-ai fi.

III Au fost regi pe-acest pământ
S-au murit c-așa-i pe rând
N-aveau datorii o ață
Dar erau datori la viață.

Jorge Luis Borges - Dușmanul Marinimos

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(În anul 1102 Magnus Barfod a pornit la cucerirea rând pe rând a regatelor Irlandei; se spune că în ajunul morţii a primit acest salut din partea lui Muirchertach, regele din Dublin:).
Facă-se voia zeilor, Magnus Barfod, şi în oştirile tale să lupte aurul şi furtuna
Şi mâine, pe câmpiile regatului meu, să te însoţească norocul în bătălie.
Şi mâinile tale de rege să ţeasă înspăimântător pânza spadei.
Şi cei ce se împotrivesc spadei tale să fie hrană pentru lebăda roşie.
Numeroşii tăi zei să te sature de slavă, să te sature de sânge.
Să fii biruitor în zorii zilei, tu rege care calci pe pământul Irlandei.
Dintre numeroasele zile ce ţi-au fost date, nici una să nu strălucească mai tare decât ziua de mâine.
Fiindcă această zi va fi cea din urmă. Ţi-o jur rege Magnus.
Fiindcă înainte de a se întuneca, te voi birui şi te voi şterge de pe faţa pământului, Magnus Barfod.

Jacques Prevert - Stirpe Aleasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ludovic I
Ludovic II
Ludovic III
Ludovic IV
Ludovic V
Ludovic VI
Ludovic VII
Ludovic VIII
Ludovic IX
Ludovic X (zis Zavistnicul)
Ludovic XI
Ludovic XII
Ludovic XIII
Ludovic XIV
Ludovic XV
Ludovic XVI
Ludovic XVII
Ludovic XVIII
și nimeni și nimic..
ce-o mai fi și cu oamenii ăștia
pe care nu i-a dus mintea
să numere până la douăzeci?

Romulus Vulpescu - Pomelnicul Regilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

ADALBERT cel fiert: DEIFOB cel snob:
Sterp cert, celt pe sfert. Rob, scop orb, mort prob.
BLEGOSLAV cel sclav: EVARIST cel trist:
Graf grav, slab ștab slav. Ghips mixt, chist, chics, tist.
CLEOBUL cel nul: FERIDUN cel brun:
Chiul scurt, bulb fudul. Unchi bun, june imun.
GOLIAT cel lat:
Caft, mat, smead gealat.
HOLOFERN cel tern:
Demn stern, ferm etern.
ISRAFEL cel chel:
Zel, elf zvelt, vel-tel.
JIVOMIR cel zbir:
Gir știrb, silf vampir.
KENNICOTT cel scot:
Old ciot, lord bigot.
LISIMAC cel trac:
Vag crah, pact ceac-pac.
MAUSOL cel gol:
Corp – colb, rol frivol.
NEGROPONT cel tont:
Fonf domn blond, prompt ghiont.
OLDERIC cel mic:
Tic tip – strict sfichi sic.
PERIBEU cel greu:
Leu bleu, zmeu rău, zeu.
QUERIGUT cel mut:
Mult rut, iuft rupt, slut.
REGINALD cel cald:
Skald balt, smalt, fard, fald.
SIGISMUND cel scund:
Pumn ciung, junghi imund.
SAHGIHAN cel van:
Plan calm cam viclean.
TEOFRAST cel cast:
Fast, flasc, fals dinast.
TATALIN cel fin:
Nimb, imn, lin, im, slin.
UNTERBECK cel sec:
Jeg, berc bleg, zevzec.
VICLENID cel vid:
Mit, lied, mîrț, rîd, ghid.
WALDEMAR cel rar:
Cal, var, vals, val, car.
XISUTHROS cel gros:
Mops prost, osc stors jos.
YLDEGUS cel sus:
Pus brusc, just uns dus.
ZUMBALAI cel crai:
Ștaif high li/e, fain grai.

Percy Bysshe Shelley - Crăiasa Mab

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Privește-acest palat care-și înalță
Deasupra urbei miile de turnuri.
E ca o fortăreață. Împrejuru-i
Tăcute oști de paznici o veghează.
Locuitorul ei nu poate fi
Nici fericit, nici liber. Se aud
Blestemele orfanilor și geamătul
Acelora ce n-au niciun prieten.
Deodată, trece Regele, purtând trufaș
Un lanț de aur care-i leagă sufletul
De josnicie. Descreieratul
Supranumit ”monarh” – de-ai săi curteni,
Și care-i sclavul josnicelor pofte,
Se face că n-aude-al plebei țipăt,
Zâmbește bleg la blestemul șoptit
De-atâția dezmoșteniți ai soartei
Și-o bucurie tâmpă îi cuprinde
Săraca inimă, când mii de oameni
Oftează lung după bucatele pe care
Le risipește-n crâncene ospețe.
Iar când aude groaznica poveste,
Își pune a fățărniciei mască,
Înnăbușind rușinea care-i suie
În ciuda lui, în putredul obraz.
Sătul, el molfăie bucatele regești
Aduse din întreaga lume
Și-i fericit când poate birui
Cumplitul sațiu și când nu simte
Mâncarea – prefăcută în venin.
Auzi-l cum vorbește! Privește
Fața lui de mort!.

REGELE.
Ce chin! Va dăinui în veci? Cumplită moarte
Mă îngrozești și totuși te-aș cuprinde!
O, somn fără de vise! O, liniște iubită
Și binecuvântată! De ce îți spurci
În temniți și mizerie puritatea?
De ce îmi ocolești palatul
Pe care ți l-am înălțat?
O, sfântă liniște! Fii doar odată
Oaspetele meu și mângâie-mi
Nefericitul, veștedul meu suflet!.

CRĂIASA MAAB.
Om van! Nu-și pângărește Pacea
Veșmântul de zăpadă, intrând
Într-un asemenea palat.
Ți-e somnul ca o agonie
Mușcând ca scorpia din trupul vieții;
Pentru a pedepsi pe păcătoși
Nu e nevoie de iadul scornit de credincioși.
Pământul poartă-n el și răul
Și leacul deopotrivă. Natura
Poate pedepsi pe-acei care-i încalcă
Legile – și dă pedepse pe măsura
Păcatelor. Nu e ciudat
Că stârpitura asta se fălește
Cu bestemata-i soartă?
Nu e ciudat că-i place
Scorpia care-l devoră?
Nu e ciudat că, așezat pe-un tron cu spini
Ținând în mâini un sceptru, și închis
De viu într-o superbă temniță
Care-l desparte de tot ceea ce-i bun
Și drag pe-acest pământ
Și-a stins în suflet orice omenie?
Nu e ciudat că blând-a fire-a omului
Nu se ridică împotriva regilor?
Nu, nu-i deloc ciudat. Un rege
Gândește, simte și trăiește
La fel cu-ai săi părinți. Între un rege
Și virtute, se-nalță zidul
Obișnuinței și-al obârșiei oarbe.
Și mai ciudat apare, acelora ce nu cunosc
Natura și nu văd viitorul
Din prezent, – faptul că niciun sclav
Ce suferă din pricina blestemățiilor
Acestei nefirești făpturi; niciun sărac
Ai cărui plozi se sting de foame,
Nu își ridică brațul, să-l reteze
De pe-al său tron!
Ce sunt aceste
Gângânii aurite care se lăfăie
În strălucirea unei *ți regale
Și se îngrașă din putreziciunea ei?
– Sunt trântorii Comunității – se hrănesc
Din munca lucrătorului! Înfometatul
Țăran silește îndărătnicul pământ
Să dea recolte pentru el – și-acea făptură
Firavă, care-și risipește viața
În fundul minei fără de lumină
Se vlăguiește-ncet – ca să-i îngrașe
Mulți se sfârșesc de trudă
Pentru ca cei puțini să huzurească!.
De unde-au răsărit monarhi și trântori?
De unde-a apărut pe lume seminția
Acelora ce strâng averi
Din truda celora ce le clădesc
Palatele și le dau pâinea cea de toate zilele
– Din putregai, din negrul putregai;
Din jaf, trădare, cruntă nebunie;
Din tot ceea ce naște sărăcie
Și face ca pământul să fie-o vale-a plângerii;
Din crimă și nesațiu..
Iar când al Rațiunii glas, puternic
Ca al Naturii, va trezi popoarele
Și omenirea va vedea că sărăcia,
Războiul și discordia – sunt răul;
Și că virtutea este Pacea, armonia
Și fericirea; când omul va privi
La jucăriile copilăriei sale cu dispreț,
Atuncea regii vor fi lipsiți de strălucire pentru
Superbul tron nu va mai fi băgat în seamă
Și se va scoroji, iar minciuna
Va fi disprețuită și hulită
Cum este astăzi Adevărul!.

Emily Dickinson - Nu Știm Ce-nalți Suntem

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu știm ce-nalți suntem, cât timp
Nu ni se cere-a fi,
Dar știm că-n zbor plutit ajungem
Cu fruntea în tării-.
Firesc ar fi și Eroismul
Ușor să-l înțelegem-
De nu ne-am micșora chiar noi
Temându-ne-a fi Regi.

Eugeniu Speranţia - Pe Celălalt Mal

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Singur, exilat pe celălalt mal,
Rătăcești pe culmi necunoscute
În privelişti neîntinate de banal,
Neştiute, negândite, necrezute.
Unde aerul nerespirat vreodată,
Transparent ca diamantul pur,
Conturează stânca neumblată
Cu tăios şi îngheţat contur.
Unde plante nouă, miros nou
Învestesc cu farmec nou pădurea;
Unde spaţiul răsună de-un ecou
Altfel ca ecoul de pe-aiurea.
Şi-alergând cuceritor pe-o cale
Ce-o despică vigurosu-ţi pas,
Plângi pe regii-ncătuşaţi în zale
Ce pe malul celălalt au rămas.

Omar Khayyam - Palatul Mândrului Sultan Bahram

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Palatul mândrului sultan Bahram / Ajunse adăpost pentru gazele. / Iar leii – regi de-acum ... →