Reflecție - Versuri.pro

Ion Caraion - Charon - X

păsări cât furnicile / mi-au spart peretele. / în geam / cântă duhoarea / solstițiilor. … →

Soarele din coarne-apune / într-un fel de rugăciune. / Toamnele pretutindeni au fost ieftine. / … →

Toamna își lăsă oboseala în palme și se uita la ea. / Piersicile o ascultau, … →

Uneori, ploile… flamingo… uneori… / Sunt zidul. / Cine fuge cu mine pe deal? / … →

Coridoarele au ceva penultim și vag, / simetria lor mă-nțeapă în tâmplă, / anotimpurile își … →

Chipul. / Chipul acesta brăzdat de surâsuri stângace și de grimase tăcute, / Chipul acesta … →

Viziune. / Stau în corpul acesta cu limite fragile / precum conturul unei ploi, / … →

Beatu-i ca un asasin tăcut / Ținta mea: mintea s-o ascut / Trag la punct … →

Mi-a pătruns / o bucată de nori / pătrată-n odaie / …dar cerul afară-a rămas. … →

Ce bunăvoință e a gândi / cum fluturele în zig-zag, fluturând. / Ce blândețe să … →