M-avânt cu gând d-elan în fiecare zori,
Trăiesc clipite de tumult de vis,
Sunt un torent de reușite nedescris,
De câte ori, de câte ori..

M-afund în misticism ce-mi dă fiori,
Cu închinări la țeluri destrămate;
Invoc în van pe Dumnezeu la pietate,
De câte ori, de câte ori..

Mă simt rănitul d-exterminatori
Și-mi vreau răscumpărări de libertăți și bunuri,
Furate de la viața-mi cu mentalele străbunuri,
De câte ori, de câte ori..

Mă resemnez în cânt de coardă de viori,
Înghesuit în mine, adâncul.. Îmi deplâng
Destin de începuturi cu piciorul stâng,
De câte ori, de câte ori..

De câte ori mă știu prin amintiri cu nori,
De câte ori mă văd plângând săruri de mare,
De câte ori am dăruit, sau am primit o floare?!?..
De câte ori, de câte ori..

Mai știi când nu trecea o zi
Fără să inventăm un joc, mai știi?
Când în tălpile goale
Pășeam prin iarba moale.

Și chiar dacă lumea te-mpinge să uiți
Copilul din tine te roagă s-asculți..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Să fii iar viu ca și când erai mic
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești și tu un pic..

Suntem atât de plini de stres
Condiționați de bani și de succes
Și nu ne-ntreabă nimeni
Dacă în suflet ne e bine.

Și ne promitem că într-o zi
Din toată nebunia asta ne vom opri
Dar ziua aia parcă nu-i în calendar
Îți amintești când viața ne părea un dar?.
Și chiar dacă lumea te-mpinge să uiți
Copilul din tine te roagă s-asculți..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Să fii iar viu ca și când erai mic
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești și tu un pic..
Ascultă-ți inima cum bate
Când privești cerul întins pe spate
Nu ai nevoie de nimic
Decât să te iubești..

Verse 1:
Doar ce-a sunat frate-miu, am 2 nepoți,
În curând lu’ asta mică punem 2 pe tort,
Mare sentiment, l-aș pune-n foi pe tot,
Da’ nu pot, că nu-s cuvinte să însemne atât de mult.
Un copac sub geam, l-am rugat să facă flori,
Le-a făcut, au căzut, totu-i trecător,
Nu știu dacă-s creator sau culegător,
De instantanee sufletești de care mă-nconjor.
Cel mai spirit liber pe care-l cunosc,
Ce iubește tot ce-i frumos, suma a ce-a fost,
Și ce este, plus ce va fi acum, că deja e viitorul,
Ia cu tine scriitura, lasă scriitoru’,
Că ăla-i doar o floare din copacu’ de sub geam,
Îngropat în etichete, țoale, nume, limbă, neam,
Ne-am separat ca să ne fie dor,
Cum îmi doresc ei să îmi fie, să le fie lor.
M-am întors la paie-n zori, cafea tare,
Am ajuns ca păsăricile-astea, vreau mare,
Niște nisip, niște soare, să mi-l țină cald,
Că-mi vine să trăiesc când vine vara, cred că mă-nțelegi.
Hai c-un show, să fiu după high de-un ștou,
Că viața nu joacă roșie-neagră, joacă high cu low,
Și-am strâns destule low-uri, multe de la Giordan,
Mă uit și-n rap și limbaju-i primitiv ca Fort Run.
A ajuns să mă doară, să am principii,
Se văd urme de prăjeală, și nu doar prin pipi,
Nu pot să livrez vrăjeală, să pozez Big Pimpin’,
Când io stau c-un trandafir de fată ca să-i simt ghimpii.
Skinny dipping în piscină, mi-a prins țiparu’,
De-aia țipă, mâna la Dua Lipa, iau semnalu’,
Pielea ei fină ornată cu broboane cristaline,
În a lunii lumină, e-un pergament divin.

Chorus:
Azi vine el, după care-o să-mi pară rău,
Că l-am lăsat să treacă,
Noi sub cer, iar tu mi-l faci să pară nou,
Fur stele, le bag în geacă.
Aș salva ziua fără să par erou,
S-o mai trăim o dată,
E ziua ta, lasă-mă să ți-o fac cadou,
Da’ nu-i împachetată.

Verse 2:
Orizontul naște foc din zeamă neagră,
Limbile stau pe loc, doar vântu-aleargă,
Atunci când liniștea vine, mintea pleacă,
Tot încearcă să se-ntoarcă; tu crezi că mintea-i bleagă?
Rotocoale de Haze, îngheață lângă bec,
Dacă vrei o viață dulce, pune mâna și fă chec.
Sfatu’ ăsta-i pentru mine, că așa nu pot să-l neg,
Rămâne pe veci dac-am dat REC. Hai să tragem!
Dau cu pace pentru războaiele din mine,
De-ar fi imagini, nu-s ca războaiele din filme,
Forța dorinței versus voința-n sine;
Dimineți senine, sleite de gânduri asasine,
Mă găsesc în genunchi, privind cum doarme îngerul,
E continuarea mea, scrisă, trimisă din ceruri.
Asta cred că suntem, episoade divine,
Dintr-un serial vital, ce n-are cum să se termine,
Nici cu tine, da’ nici cu mine,
Nici cu rău, da’ nici cu bine,
Azi erou și mâine vilain,
Azi ghetto și mâine vilă,
Un vis frumos fără garou și bilă, așa se simte,
Termin asta și vin iubire, așa se minte.
Eteru’ ciudat de rece îmi pișcă fața,
Nu văd mai nimic, poți să tai c-o brișcă ceața,
Da’ mă bucur că pot s-o spun fără să fiu la școală..
Sărut-mâna, Toamna Profesoară!

Chorus:
Azi vine el, după care-o să-mi pară rău,
Că l-am lăsat să treacă,
Noi sub cer, iar tu mi-l faci să pară nou,
Fur stele, le bag în geacă.
Aș salva ziua fără să par erou,
S-o mai trăim o dată,
E ziua ta, lasă-mă să ți-o fac cadou,
Da’ nu-i împachetată.