reculegere – Versuri.pro

Ioan Flora - Reculegere În Fața Literei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nu pot fi sigur că acolo unde textul se acoperă pe sine,
apare un cocoș-de-munte.
Nu pot spune dacă omul ezită între tăcere și lumină.
Nu pot fi sigur că singurătate și câmpuri de hârtie
există,
că sunetul spintecă urechea.
Însetat, cocoșul-de-munte se oprește în fața literei.
Nu pot fi sigur că încetează să existe
la cea mai mică atingere a ei.
Nu sângerăm egal și mi se pare că timpul
e o plăcere trecătoare.

Marcela Benea - Singurătatea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Când omul singur nu are cu cine
o vorbă schimba,
cu Domnul vorbește,
adică se află în reculegerea sa
permanentă: tace.
Iar Domnul ascultă ce-i spune telepatic
golul din inima omului singur.
Fir amar de nisip înmărmurit între ceruri…
Dialog mut, înfiripat
între pustiul profan și deșertul divin:
schimb inopinat de experiență.
Fastă, singurătatea de ea însăși se umple:
tăcere neexplorată,
comă
fără frați, fără îngeri.

Micu' - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mă simt prea singur, frate, și e plin de lume-aici,
Ce se întâmplă cu mine, unde ești, de ce-mi zici vezi că pici?
De ce e o lumină se arată cu-ncetul în fața mea,
De ce lumina mă cheamă? De ce mă vrea? De ce mă ia cu ea?
De ce lumina îmi arată cum am trăit, de ce trăiesc tot?
De parcă n-ar fi fost nimic, am murit sau sunt mort?
Oare a avut vreun rost ce-am făcut până acum?
Căci până la urmă bogat, sărac am ajuns tot în pământ.
Prieteni am avut, pe cei mai buni i-am dat la o parte
Și-acum îmi pare rău, dar nu pot să dau timpu-napoi în spate
Și mi-ar plăcea să trăiesc viața înainte de toată nebunia mea,
De-a demonstra cine sunt în fața nimănui, ah!
Poate că au fost vremuri mult prea bine trăite,
Dar cu timpul întrebări vin, gen cine nu, da cine te minte,
Cine-ți e prieten și cine te ține aproape
Pentru a-ți fi loial, iar apoi la sfârșit a trage.
Vreau să fiu iubit, să fiu mai presus iubit de mine,
Am încercat de-atâtea ori și mă simt mai prost în sine.
Mi-am dorit lucruri mărunte și simple ca și fel
Și cică erau mult prea scumpe, da-aveam bani în portofel.
Vânzătorul era zgârcit în ce privea sentimentele,
M-am legat de el, l-am făcut să-și schimbe fețele,
Am intrat în vorbă cu el, mi-a prezentat doar țepele
Și așa am ajuns acum uneori să-mi scriu și piesele
Și pe lângă probleme morale de caracter psihic care mă doboară
Mai vin și probleme de caracter fizic care le creează, mă omoară
Mi-aș fi dorit poate să mă nasc în altă parte, undeva departe
Viața să mi-o reculeg să nu greșesc ce-am greșit în spate!

Mihail Steriade - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Beau ca să uit din pumnii tăi, iubire!
Ești cântul meu cel mai firesc și cald.
Beau să te uit; dar crești în amintire,
eternă floare-n cerul de smarald.
Sunt rob ca apa și sunt clar ca vântul.
Tu îmi rămâi deopotrivă aproape.
Amurgul ne-ncunună-ades avântul,
nu însă lacrima ce-o mistuim sub pleoape.
Ecou pierdut prin luminiș de moarte
sunt, și sunt luciul trist din heleștaie
când, în suiş, etern, prin vremi deșarte,
un înger gol te schimbă în văpaie.

Charles Baudelaire - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină seara; priveşte-o cum coboară:
Peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alţii grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Şi remuşcări culege — serbare vicioasă —
Durerea mea, dă-mi mâna şi să fugim, fecioară,.
Departe. Iată anii cei morţi cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci regretul, surâs opalescent.
Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşor
Precum un lung linţoliu sosind din Orient.

Omy - Plec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg
Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg.
Să mă reculeg, să mă regăsesc pe mine
Să-mi ridic sufletul și să îl scutur de ruine
Să las zilele senine să zâmbească și să intre
Iar când o să-l iubesc să nu mă pierd printre cuvinte.
Dar încă sunt aici, încă strâng din dinți, hai spune mă simți
F*t pumni în pereți noapte de noapte
Și toate răcnetele mele se transformă-n șoapte
Parcă fug de mine, amintirile mele au devenit ruine
Macină-mi trupul, toarnă-l în tine
Ține-mă la adăpost, nu vezi ce furtună vine
Bună iubire, tu cum mai ești?
Mai știi să iubești. încă mai crezi în povești?
Încă aștept de la tine vești (vești)
Să îmi spui că ești bine
Că-i găsit pe altu mai bun ca mine
Care-ți vindecă sufletul și te iubește cum meriți doar tu.
Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg
Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg.
Să mă reculeg aproape de lumina lunii
Că vocea ta se pierde în ecourile lumii
Adoram când mă priveai
Cel mai frumos din lume, tăceai atunci când îmi zâmbeai.
Dar nu ești tu, sunt demonii mei
Mă strigă acum să cobor la ei
Mă trezesc urlând noapte de noapte
Că mă doare crucea pe care o port în spate
Câte vise spulberate au fost între noi doi
Le-am aruncat în noroi
În mine am acum o ură rară
De parcă fiara vrea să iasă afară
Sunt atât de bou
Că mă sperie rău, orice ființă care vrea să îmi spună
Să nu mă tem să o iau de mână
Și urlu la lună, acum e furtună
Trăim vieți diferite reține
Dă-o-n p***a mea de inimă tu să fii bine.
Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg
Câteodată îmi doresc să îmi bag p***a și să plec
Departe de tot ce mă rănește și înghit în sec
Nu mai alerg după visuri că am învățat să merg
Caut doar locul meu în care să mă reculeg

Libelullah - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

De ce mă iei de mână? Tu ești caldă, eu sunt rece,
Mă faci să mă simt nasol, sentimentul tău liniștește,
Nu vreau iubire, nu mai zic de fericire,
Că mi-am oprit umanitatea ca să pot să mai am zile,
Că am fost nebun cu mine, am tras de fiare să mă-nchid,
În interior nu cred în Dumnezeu, că nu există,
Orice prost scria o carte și-o punea într-o revistă,
Acum e totul limpede, ca primăvara,
Ramân singur, cafeaua, muzica și canapeaua,
Parteneri de drum în stări în care vreau să scriu,
Nu contează că îți las mesaje sau scrisori,
Tu nici nu te uiți la ele, ci alegi să le ignori,
Te gândești la mine, eu mă gândesc tot la mine,
Când muream eu după tine, tu te gândeai doar la tine,
Deteriorat, rupt sau poate chiar stricat,
Știi că tot ce-a fost, a fost adevărat,
Conflicte de interese, nu e vorba despre asta,
Dilema e că alegi mereu să faci ca proasta,
N-o să zic „îmi pare rău” când tu ești cea care-a greșit,
Amintirile noastre chiar sunt o risipă de timp,
N-am de gând să mai dau din gură în fața ta,
C-o fac degeaba, de fiecare dată mi-ai arătat,
Tu, fața care mi-ai fost cândva așa de dragă,
Nu știu cum ai putut fi în viața-asta așa de oarbă,
Pun contactul la mașină, dar ezit să plec,
Nu mai vreau să fiu ambiguu când prin explicații trec,
Lucrurile se-ntâmplă că așa vrea universul,
Nu poți avea control asupra lor, înțelegi tu?
Pun contactul la mașină, m-am hotărât ce-o să fac,
Plec din fața casei tale, de demoni trebe să scap,
Bine c-am în față liber, pot să merg nestânjenit,
Au trecut vreo 10 ani, pe la tine n-am mai venit,
Am vise fericite, iar când mă trezesc sunt trist,
Din ce în ce mai des mi-aș dori să trăiesc în vis,
Și când am vise triste, mă trezesc exact la fel,
Ar fi mai bine să n-am vise, să nu mă mai amăgesc,
Timpu’ și cu viața ambele merg mai departe,
Sper că voi putea și eu să cândva mai departe,
Gândire pozitivă este tot ce pot să fac,
Când acum ce țin în mână e cearșaful de la pat.

Nichifor Crainic - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Drumurile cu domoale întoarceri acasă,
Asfințit de soare pe lame de coasă,
Prosternări de sălcii și mesteacăn, boare
De azimă caldă scoasă din cuptoare,
Aburit de inimi cântec tremurat,
În urmă departe dealul însingurat,
Seară ca o rasă de călugăriță înnegrind tăcut pe brațe de troiță,
Răsărit de stele, umbră de grădini,
Suflet de crăițe și de rosmarin
Șezi puțin pe culme să privim de sus
Hornurile fumegând, după apus ;
Fumul casei noastre-n marginea cealaltă
E mai nalt și face seara și mai-naltă,
E mai drept și mai albastru și mai clar —
Parcă tămâiază stelele de jar.

Agatha Vasiliu-Bacovia - Reculegere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

De câte ori, Stăpâne, te-am rugat
Să-mi risipești tot harul ce mi-ai dat,
Să-mi seci din ochi eterna-nlăcrimare,
Să-mi smulgi din suflet orice frământare
Și să mă lași înfrântă pe cărare!.
De câte ori, Stăpâne, te-am rugat!.
Tu n-ai voit și m-ai lăsat să gem
În răzvrătirea dureroasă-a vieții,
Până s-a stins lumina dimineții,
Până și-au nins toți anii grei nămeții,
Pe sufletu-mi, mereu dezacordat..
Tu n-ai voit și m-ai lăsat să gem!..
Târziu am tălmăcit și vrerea ta,
Înțelegând din lacrimile mele
Că ai menit un rost și pentru ele;
Ca dintr-un șir de fragede mărgele
Să se prefacă-n lanț de strofe grele,.
Și-am împlinit, Stăpâne, voia ta!..
Inedită