Versuri corectate și adnotate
Priveam azuru-asemeni cu-o nesfârșită glieși luna nouă-asemeni cu-o seceră-argintie.Și-atuncea sub albastrul al lumii-acoperiș,gândit-am la recoltă, gândii la seceriș.Strigai: ”Tu dormi, Ursită, iar soarele-i pe cer! ”Și mi-ai răspuns Ursita: ”Oricum, să nu disperi!.Chiar dacă-n ceruri, poate, tu gol vei reveni,cum te-ai născut – și totuși, și-atunci vei străluci.Să nu te-ncrezi în stele, că-s hoațe ale … Citește mai mult
Sunt urzica dintr-o recoltăUnde o durere lâncedă nu mă cuprinde;Sunt nisip pe dalelePe care un car îl brăzdează în trecerea sa;Piele aspră la întoarcereUnde soarele este fiere și pedepsește membrele mele;Dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastuluiDin cauza vântului,Pentru marele astru.
Așa cum oamenii sunt, așa-i și viața, strașnică,Oamenii adesea sunt naturii domnitori,Strașnicul pământ oamenilor nu-i ascuns,Fermecătoare seara și dimineața le răsar.Deschise câmpurile le sunt zilele-n recoltă,În spirit, vechea legendă le e departe,Și viața nouă se re-ntoarce din umanitate;Astfel apune anul în tăcere.
Vin fetele cântând la viePe cap în coșuri duc amurg.Toți strugurii striviți de soareÎn rază purpurie curg.În urma lor, purtând la cramăCopăile cu rod, flăcăiȚin cerul toamnei greu pe umărȘi steaua nopții, cea dintâi.
O miere aurie s-a vărsatDin fagurul apusului în holdă,Iluminând belșugul de recoltăȘi poleind ținutul secerat. Apoi, când soarele s-a scuturat în desfrunzire de vâlvoare-nvolbă,Văzduhul dogorind părea o boltăDe uriaș cuptor înflăcărat. Simțeam cum urcă spre-nstelarea-naltăDin grâul ars de soare un prinosDe-arome-mbătătoare laolaltă.Ieșea din câmpul greu de-atât prinosOmul cu fruntea că o pâine caldăCum aburită din … Citește mai mult
Cerul începe din creștetul spicelor,De parcă fiecare din ele-ar purtaPe cap un vas mare umplut cu cer fierbinte,Și vântul, mișcându-le fruntea,Vinul cerului l-ar clătina.Cerul începe din creștetul spicelor,Și atunci când sub secerătoareSpicele se vor frânge cu duioșie, căzând,Va părea doar că se-apleacă atente să punăVasul cu cer pe pământ.
Plugușorul:Aho, aho, copii și frațiStați puțin și nu mânați,Lângă boi v-alăturațiȘi cuvântul mi-ascultați:S-a sculat mai anBădica TraianȘi-a încălecatPe-un cal învățat,Cu numele de Graur,Cu șaua de aur,Cu frâu de mătasă,Cât vita de groasă.Și în scări s-a ridicat,Ca s-aleagă-un loc curatDe arat și semănat.Și-n curând s-a apucat,Câmpul neted de arat,În lungișȘi-n curmezișS-a apucat într-o joi,C-un plug cu … Citește mai mult
Să ningă,Să plouă,Să picure rouă,Și grâu să-ncolțească,Bogat să rodească!S-aducă nădejdeTrecând de primejdie.Copiii să crească,Mulți ani să-nflorească.Ca merii,Ca perii,În mijlocul veriiȘi-n timpul primăverii.Tare ca piatra,Iute ca săgeata,Tare ca fierul,Iute ca oțelul.La anul și mulți ani!
Răsună puternic și limpede glasul meu, sufletul meu!Vreau să se audă cuvântul de mulțumire și vocea bogatei recolteSă cânte bucuria și forța nemărginitelor roade.Se întind dinainte-mi câmpii nesfârșite, ogoarele toate și țarinile nedesțelenite,descopăr în ele adevărata arenă de lupte a neamului meu – întâia și cea din urmă –Arena marilor, neprihănitelor întreceri dintre oameni.Îi văd … Citește mai mult