Eugenio Montale – Rebeca
Cu fiecare zi mă descopăr tot mai incomplete:lipsește întregul.Toate sunt la locul lor, fără cusur,dar întregul?Rebeca își adăpa cămileleși-și potolea setea și ea.Eu mă dedic scrisului și hraneipentru mine și pentru alții.Rebeca era însetată, eu flămând,dar oricum nu vom fi cruțați.În albia secată nu era multă apă, poate doar vreobăltoacă,iar în bucătăria mea puține lemne … Citește mai mult