razvratire – Versuri.pro

Dumitru Corbea - Răzvrătire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am stat la pândă, sub un gard, o noapte-ntreagă
Cu gândul să ucid, căci mi-era foame
Și am rămas așa, târziu, în întuneric,
În liniștea orașului ce doarme.
Când am ieșit în stradă, tremuram
Și am scrâșnit, mușcându-mi pumnu-n dinți.
Doi oameni ce treceau au zis:
« Ah! Dumnezeu cu dânsul! Și-a ieșit din minți! ».
De-atuncea, port în mine răzvrătirea
Și suferința celor care tac,
Prieten nu mai sunt de-acuma
Altor, decât doar omului sărac.
Cu pumnii strânși – parcă-s de fier –
Strig mântuirea celora ce pier
Și-n lume ca un fulger mă avânt
Să semăn răzvrătire pe pământ.
Nu-mi pasă de nimic, de nimeni,
Sunt însetat după dreptate.
De-o fi ca să rămân chiar singur,
La poarta nimănui n-oi bate.

Sandor Petofi - Un Gând Mă Frământă Pe Mine (Egy Gondolat Bant Engemet)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un gând mă frământă pe mine:
A muri-n pat printre perne!
Ofilind încet, ca o floare,
Pe care viermea o roade;
Arzând încet, ca o lumânare,
În spații pustii, goale.
Nu așa să mor, Doamne,
N-aș dori așa moarte!
Copac să fiu, de un trăsnet pătruns,
Sau de vârtej din rădăcină smuls;
Stâncă să fiu, ce din vârf în vale
Va fi zguduit de un tunet mare…
Când tot norodul subjugat
Răzvrătind de jug săturat,
Cu steag roșu și fața aprinsă
Și pe steag această lozincă:
„Libertate”!
Ce răsună,
Răsună întruna din est spre vest,
Cu tirania ei se plesnesc:
Acolo să mor,
Pe câmp de omor,
Acolo să-mi curgă sângele fraged,
Când ultimul meu cuvânt va răzbate,
Să-l absoarbe zgomot oțeliu,
Sunet de trompetă și bubuitul,
Prin al meu trup
Caii în drum,
Să gonească la triumful dobândit,
Lăsându-mă pe mine acolo stâlcit.
Colo să am oase rămase,
Când va veni o înmormântare,
Unde cu marș funebru, cortegiu,
Însoțit și cu drapel de doliu,
Eroii ajung la înhumare,
Morții pentru sfânta libertate!

Menelaos Ludemis - Manie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unde să ducem
Această furie neastâmpărată?
Acest strigăt indescifrabil,
Această mânie zburlită,
Aceste blesteme bâlbâite,
Unde să le ducem?.
Și cum vom stăvili
Acest plânset uscat,
Aceste țipete înăbușite,
Aceste vorbe cu două tăișuri,
Unde?
Și mai ales unde vom ascunde
Onoarea aceasta neprihănită,
Când tâlharii lumii
O caută s-o sfâșie ca pe o târfă?.
Și, în sfârșit, cum vom domoli
Această furtună de jale,
Acest cutremur de furie
Și cum vom împături
Aceste steaguri ale Adevărului
Care nu se pot împături?
Sunt înălțate pe catarge de fier.
Pe niște vase nescufundate
Ce plutesc cutezătoare
În oceanele veacurilor.
Cât despre voi, Stegari,
Călăreți înflăcărați ai Pegasului,
Dacă nu puteți mânui cu dârzenie
Sulița condeiului
Și dacă nu sunteți în stare,
Atunci luați în mână
Făclia lui Prometeu
Și năpustiți-vă!
Nu ca să ardeți casele săracilor
Ci ca să incinerați statuile groazei,
Care s-a cocoțat în vârful vieții
Să batjocorească de acolo
Rănile sacre ale eroilor.
Iar dacă dați înapoi
Cuprinși de groază… Atunci
Scufundați făclia în mlaștină
Și în sângele înjurat al nevinovaților
Și apoi îngropați-vă!
Îngropați-vă cât mai repede
Și pieriți definitiv
În regatul vâscos al Rușinii!.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Mihu Dragomir - Te-Ai Cuibărit

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Te-ai cuibărit în mine cu migală.
Păreai întâi că n-ai nimic de spus.
Cu amărui săruturi de migdală,
Tu mi-ai clădit şi stânca unde-s pus.
Mai pot printre liane de cuvinte,
Să mă ridic din lungul meu zăcut?
Dacă-ar putea sleirea să cuvinte,
Tot glasul lumii noastre-ar fi tăcut.
Şi, din prea plinul golului iubirii,
Cu mâna-ntinsă mila eu ţi-o cer,
Cu mâna care-n voia răzvrătirii
Oricând striveşte fulgerele-n cer.

Christian W Schenk - Înc-O Lună Înșelată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce nu fugi
din Maraton spre casă,
să urli
cât te ține gura:
„Am luptat cu cei netrebnici,
am murit prin ignoranță
iată însă c-am învins”.
Și-apoi
să cazi pe lespezi
împăcat în fața lumii
împăcându-l pe Cezar?
Înc-o lună înșelată,
înc-un an cuprins
în agonie,
înc-un deceniu
plin de insomnii –
dar,
nu accepți un secol fără tine,
cuvânt ce-ți tace firea
răzvrătirii.
Prin moarte am învins.

Christian W Schenk - Maraton

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De ce nu fugi din Maraton acasă
să urli cât te ține gura:
„Am luptat cu cei netrebnici,
am murit prin ignoranți
dar iată c-am învins”
și-apoi să cazi pe lespezile vetrei
cu sufletul în fața lumii împăcat?.
Încă o lună înșelată,
încă un an cuprins în agonie,
înc-un deceniu plin de insomnii
dar nu accept un secol fără tine,
cuvânt ce-mi tace firea răzvrătirii.

Cheloo feat Lazar - Opus 1 (Killing the Classics)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sticlă și benzină, cârpă și chibrit
Cred în răzbunare, poți să dormi liniștit
Pielea mea nu face doi bani, că-s bandit
Și dacă toți avem un preț, eu tocmai m-am scumpit.
P***, p***a progres e totul despre profit
Neoficial e ilegal să fii fericit
Dau eșecul glorios pentru succesul chinuit
Și nu-mi pun credința-n credit, că nu sunt tâmpit
Declar stare de alertă, e pandemie de p***a bleagă
Hashtag, căcat, dacă nu tac, ăștia mă leagă
Apostolii lu’ Arahat s-au convertit cu șpagă
Slugile propagă, frica virusează veriga slabă
Cine știe, ține vorba, cine vede, neagă
Presa tace cumpărată, face bani, vinde otravă
Când îți e lumea mai dragă, mintea mea bolnavă-ntreabă
De ce p***a mea să bagi în casă, o planetă-ntreagă.
M**e Terra, sunt prizonier în paradis, tre’ să rămână scris
Democrația s-a umplut de muci, banii se fac în cerc închis
M-am prins
Ne vindem timpu’, închiriem un vis delapidat cu ștampila și pix
Ești un erou European, un cetățean civilizat
sau șobolan domesticit supravegheat, testat de stat
Dacă privim atent, ești evident un număr fără nume
Poți să spui ce vrei atâta timp cât faci ce ți se spune
Nu încerca nimic acasă dacă nu ești asigurat
E pentru siguranța ta, futu-te-n gură de sărac
Ești bolnav, nu ești bolnav, vei fi vindecat forțat
În calitate de asistat social izolat în dulap
Ești împiedicat să produci, încurajat să consumi
Când ajungi îndatorat, ești recrutat de stăpâni
Simți că lupți de partea celor buni, hashtag comunicat
Ne batem pe spate, ne ardem și toți am trădat
Sticlă și benzină, cârpă și chibrit
Cred în răzbunare, poți să dormi liniștit
Pielea mea nu face doi bani, că-s bandit
Și dacă toți avem un preț, eu tocmai m-am scumpit.

C. O. D. feat Ra' - Deraiări Ocazionale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Ra’]
Arcaș la modu-mi dezlănțui fantasma
Îmi iau spre porți elan mă piș pe porțelan
Le spulber masca
Sunt fix ce neg genetic
Ești ca Puya când s-a luat de Peg
Încalță-te cu mă-ta, îi zdreanță teoretic
Nu-mi demonstra
Un demon strangulat beși-n p***a mea
v-arăt cu degetu ca Urameshi
Simte-mi ura deși-n general e cancer
Și nu face excepții
Comoditatea mea zace-n decepții
Zar ce-l ții, atât de prost că-l scapi
E-un vârf de lance, o să se-nțepe celții
Mă-ntorc cu-n cap de leu ca Chelsea
Încearcă să reții,
Că diavolu-mi vorbește și-ncerc să-i prind tripu
Și-ncep să-i văd pe toți
Ca pe monezi, le lasă-n urmă dricu
Cine-l conduce, mă ling pe bot de ulcer
Un cer, e prea departe să mă piș
Și-l trag aproape-n m. u. g. e. n
E-o luptă strânsă, eu lupt să strâng, să-mi bag p***a-n fisk ca Peter
Fac ce mă taie capu, că arbitru și-a luat liber
Ce căcat, tinde
Niciun lanț nu se extinde
În seri plin de chestii ce nu știu de unde vin
Și mi-e greu să le previn
Să vină-n tine prinde-n plin.
[C. o. D]
Am o scârbă divină, și-o ură plină de vină
Ce-mi taie filmul, ca factura la lumină
Bag un shot de m*****ă cu Iisus, am mai spus
Că acolo sus, toate pe p***a s-au dus, ce răspuns
Mă întorc debusolat și agitat cu dureri de cap
Dar nu știu când am plecat sau ce am lăsat
Separat de resturi, semnez pactul cu Satan
Intru în clan, speram să judec totul ca Avram
Visam o mie și una de nopți trăite-n Paradis
Vis a vis de tine, însă repede m-am convins
Că mi-am învins destinul, nimeni nu mă crede
Am deșertul pe limbă, scuip miraje secrete
Stau într-o ureche muzicală, e rost de fală?
Vreau o reacție fatală văd roșu pe verticală
Faci avansuri materiale, lichidarea e prielnică
Arunc o predică drept piedică da nu-i eretică
Duci lipsa de metrică, reziști ca un debil
Dacă sar cățele pe tine înseamnă că ești zoofil
Unii așteaptă sfârșitul, eu îl privesc prin lupă
Alții dau cu sete când Pterodactilii scuipă

C. O. D feat Ra' - Deraieri Ocazionale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

[Ra’]
Arcaş la modu-mi dezlănţui fantasma
Îmi iau spre porţi elan, mă piş pe porţelan
Le spulber masca
Sunt fix ce neg genetic
Eşti ca Puya când s-a luat de Peg
Încalţă-te cu mă-ta, îi zdreanţă teoretic
Nu-mi demonstra
Un demon strangulat beşi-n p***a mea
V-arăt cu degetu ca Urameshi
Simte-mi ura deşi-n general e cancer
Şi nu face excepţii
Comoditatea mea zace-n decepţii
Zar ce-l ţii, atât de prost că-l scapi
E-un vârf de lance, o să se-nţepe celţii
Mă-ntorc cu-n cap de leu ca Chelsea
Încearcă să reţii,
Că diavolu-mi vorbeşte şi-ncerc să-i prind tripu
Şi-ncep să-i văd pe toţi
Ca pe monezi, le lasă-n urmă dricu
Cine-l conduce, mă ling pe bot de ulcer
Un cer, e prea departe să mă piş
Şi-l trag aproape-n m. u. g. e. n
E-o luptă strânsă, eu lupt să strâng, să-mi bag p***a-n fisk ca Peter
Fac ce mă taie capu, că arbitru şi-a luat liber
Ce căcat, tinde
Niciun lanţ nu se extinde
În seri plin de chestii ce nu ştiu de unde vin
Şi mi-e greu să le previn
Să vină-n tine prinde-n plin.
[C. o. D]
Am o scârbă divină, şi-o ură plină de vină
Ce-mi taie filmul, ca factura la lumină
Bag un shot de m***ă cu Iisus, am mai spus
Că acolo sus, toate pe p***a s-au dus, ce răspuns
Mă întorc debusolat şi agitat cu dureri de cap
Dar nu ştiu când am plecat sau ce am lăsat
Separat de resturi, semnez pactul cu Satan
Intru în clan, speram să judec totul ca Avram
Visam o mie şi una de nopţi trăite-n Paradis
Vis a vis de tine, însă repede m-am convins
Că mi-am învins destinul, nimeni nu mă crede
Am deşertul pe limbă, scuip miraje secrete
Stau într-o ureche muzicală, e rost de fală?
Vreau o reacţie fatală, văd roşu pe verticală
Faci avansuri materiale, lichidarea e prielnică
Arunc o predică drept piedică, da nu-i eretică
Duci lipsa de metrică, rezişti ca un debil
Dacă sar căţele pe tine înseamnă că eşti zoofil
Unii aşteaptă sfârşitul, eu îl privesc prin lupă
Alţii dau cu sete când Pterodactilii scuipă

Cincinat Pavelescu - Apologia Dracului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tatălui meu.
O, da! eu sunt urâtul, învinsul, blestematul.
El marele, eu micul, el totul, eu nimic;
El zis-a că prin mine născutu-s-a păcatul,
Dar eu vă sunt amic.
El zis-a că-nșelat-am pe-ntâiul vostru tată,
Dar dulce era mărul oprit, și l-a gustat,
Gând raiul i se smulse în ora blestemată,
Tot eu l-am ajutat.
I-am spus: Ți se-nchide grădina nemuririi;
Supremul te gonește din sfântul paradis,
Dar vino, căci în lume, locaș al fericirii
Un altul ți-am deschis.
Voind apoi să vadă pe oameni în durere
Le zise: pâinea-n lacrimi muiați-o s-o mâncați;
Atunci le-am dat speranță, răbdare și putere,
Și ei au fost scăpați.
Pe om dorind să-l vadă urât de-a lui soție,
Să nască hotărât-a femeia în suspin,
Iar eu le-am dat plăcerea, izvor de poezie,
Să-și uite orice chin.
Când dânsa îl va strânge la pieptul ce palpită,
Când buzele pe buze șopti-vor amoros,
Eternul din a slavei lumină strălucită
Chiar el va fi gelos.
Și ce-am promis ținut-am: plăcere, fericire,
Amor, surâsul fraged de prunc nevinovat,
Și lungile extaze, și veșnica iubire,
Pe toate vi le-am dat.
Poruncile înalte au fost zădărnicite.
Trimise să vă-nece potopul său divin,
Dar eu, scurgându-i apa prin viile-nverzite,
Am scos dintr-însa vin.
El vru să vă apese sub neagra ignoranță,
Dar eu v-am dat știința și artele și tot.
În suflete aprins-am focare de speranță,
Din noapte să vă scot.
V-am dat, să-nvingeți bezna, a flăcării lumină,
V-am dat și fier, și aur, și regnul animal,
Știința, dacă este, prin mine e regină
Cu sceptru imortal.
Voit-a să vă-mpingă de sus, în adâncimea
Noptoasei neștiințe, prin orișice mijloc,
Dar eu v-am smuls urgiei spărgând întunecimea
Cu degete de foc.
Poetul, înțeleptul, tot fiul cugetării
Ce lumea mărmurit-a prin faptă și cuvânt,
De unde-avu pe frunte lumina inspirării
Și-n sufletu-i avânt?.
Eu, eu vibrez în toată ființa revoltată,
În geniul ce-nfruntă batjocura mereu,
Eu, eu sunt Cain, monstru cu mâna sângerată,
Și eu sunt Prometeu.
În Shakespeare ce creat-a o lume ideală,
În Dante, Goethe, Schiller și-n câți au strălucit,
În Gutenberg, în toată pleiada genială,
În toți eu am trăit.
Prin mine stăpânit-ați materia-n mișcare,
Pătrunserăți prin mine misterurile ei,
Puterea ce v-am dat-o a fost atât de mare
Încât sunteți chiar zei.
Străpunserăți chiar munții, titanici prin voință,
Pe mări vă legănarăți orașe-ați ridicat,
Pământul prin răbdare, sudori și iscusință,
Mereu l-ați preschimbat.
Din fiecare taină făcurăți câte-o sclavă,
Supus vă este totul, chiar trăsnetul l-ați prins.
Ați dus pe-ai voștri umeri o sarcină grozavă;
A vieții și-ați învins.
Puțină vreme însă și pe-aripi glorioase
Prin aer veți străbate în zbor nestăvilit;
Baloanele purta-vor, ca flamuri luminoase,
Un fulger strălucit.
Trăsnit am fost de ceruri, da! însă fericirea
Eu, eu v-am dat-o-n schimbul acestei urgisiri;
Sunt răul, necuratul, dar sunt și mântuirea
Întregii omeniri.
Da! sunt orgoliosul învins. Dar răzbunarea
Mi-o aflu pe nemernic din tină să-l ridic,
Săracului ce plânge îi caut demâncarea,
Dar el nu-i dă nimic.
Iubește-mă pe mine, om, oaspe al naturii,
Veniți, veniți la mine, sărmani dezmoșteniți,
În vinul răzbunării muia-veți pâinea urii,
Și fi-veți fericiți.
Veniți! a voastră frunte înalțe-se trufașă,
Veniți! din nou clădi-vom un Babel colosal;
Veniți! vom reîncepe o luptă uriașă
Cu veșnicul rival.
Degrab’, încoa, e timpul asaltului din urmă;
Eternul început-a să tremure de-acum;
El simte că domnia fatală i se curmă,
Și noi vom face-o scrum.
Om, dulcele meu frate, urmează-mă! cutează!
A sparge firmamentul din nou voi îndrăzni;
Urca-vom și, smulgându-l de unde el tronează,
În locu-i vom domni.