razboi rece – Versuri.pro

Evgheni Evtusenko - Tancuri la Praga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În sângele de asfințit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coșmar,
Strivind sub șenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.
Tancuri trec peste ispita de-a rupe
Cătușele unor lozinci mincinoase,
Tancuri trec peste soldații care
Și-au ascuns chiar în ele bietele oase.
Oh, Dumnezeule, ce decădere!
Oh, Dumnezeule, ce mârșăvie!
Peste Jan Hus trec acum tancurile,
Peste Pușkin și Petofi, ca prin pustie.
Peste cavouri huruie tancurile,
Peste cei care încă nu s-au născut,
Șinele, clamele unor dosare
În șenile de tancuri s-au prefăcut.
Am devenit eu, acum, dușmanul Rusiei?
Nu tot același din urmă sunt,
Când, copilaș, îmi băgam nasul printre
Tancurile noastre din războiul cel sfânt?
Cum să mai pot viețui ca-nainte,
Când tancurile noastre, ca niște rindele,
Ne rășchetează toate speranțele?
Mai pot fi acum ale tale, ale mele?
Mai înainte să crap, mai înainte
De-a fi ștampilat nu știu cum,
O rugăminte mai am, o rugăminte,
Pentru cei ce m-or duce pe ultimul drum.
Peste mormântu-mi fără bocete,
Să scrie simplu și-adevărat:
„Aici zace poetul rus Evtușenko,
La Praga – de tancuri rusești sfârtecat!”

Nane - Războiul Rece (MA)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

STROFA I.
N-o să acționez niciodată după primu’ gând,
Nu toate socotelile se-ncheie pe pământ
Scepticii. Vă credeți în control? Ce controlați?
C-atunci când vă speriați, știți unde s-apelați. UNDE?
Dumnezeu, ți-aduci aminte brusc,
Da’ până să nu ai probleme nu priveai în sus.
Știi bine că pari mai cool vorbind de știință,
Da’ nu la fel de cool când știi ce ai pe conștiință.
Și mi se face silă, spui că n-ai frică
Pariu c-aveai văzând oameni ce-au pierit într-o clipă.
Ești mult prea mic să vorbești tu de lucruri așa mari
În război cu cineva care nici nu luptă măcar.
Zici atâția n-avem acces la adevăr,
De-aia toate explicațiile îmi par trase de păr
Vorbele mari, nu mă impresionează tati,
Spun Dumnezeu ori de câte ori spui iluminați.

STROFA II.
Ai grijă pe ce pui preț, e-o lume materială,
Fericirea după care alergi poate că nu-i reală
Asta e războiul rece, așteaptă-te la friguri
C-ai atâția prieteni, dar ești totuși atât de singur.
Tu-mi arăți bani, eu ți-arat fețe fericite
Care n-au purtat vreodată brand-uri renumite.
Tu-mi arăți caviar, eu o ciorbă săracă,
Da’ făcută-n așa fel încât n-are cum să nu-ți placă.
Deci n-mi vorbi de bani, și mai ales nu tu,
Când știi prea bine că te-au făcut să-ți vinzi sufletu’.
Ești doar în trecere pe-aici în caz că n-ai aflat,
Vei vrea să te-ntorci să ne spui cum e de fapt.
Așa-i cu banii, când sunt prea mulți strică,
Acum iei totu-n râs chiar dacă demult ți-era frică.
Nu mai ai temeri, nici o problemă,
Stai liniștit că cineva de sus e pus în tema.

STROFA III.
Ce numiți evoluție? Îndobitocirea-n masă.
Priviți-vă copiii panicați nu ies din casă.
Viața-i frumoasă, ești părinte spune-le,
Că există mult mai multe-n lume decât www.
Prins în tastatură e în lumea lui,
Da’ când va eșua în lumea reală, ce-o să-i spui?
Luați teoriile conspirative drept glume,
Da’ nu vedeți că vă-nmulțiți ca să creșteți legume, pe bune?
E pe bune, iar dacă nu e, mi-asum
Că-s prea tânăr și-am văzut mult prea multe până acum.
Voi n-ați văzut nimic sau de ce nu v-aud vorbind?
Clar. Ochiul a tot-văzător v-a surprins dormind.
E un puzzle mizerabil, piesele-s puse toate,
Sunt liber, eu mi-am găsit colțul de puritate.
Gândește-te la cine ești și ce vrei să devii,
Că vrei să lupți, da’ ești deja înfrânt fără să știi… PROSTULE.
și știi… de fapt e un război între ideologii.
MARTIN ANDREI

Nane - Războiul Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
N-o să acționez niciodată după primul gând
Nu toate socotelile se-ncheie pe pământ
Sceptici vă credeți în control, ce controlați?
Da’ atunci când vă speriați știți unde să apelați
[Unde?] Dumnezeu, îți aduci aminte brusc
Dar până să nu ai probleme, nu priveai în sus
Știi bine că pari mai cool vorbind de știință
Dar nu la fel de cool, când știi ce ai pe conștiință
Și mie se face silă, spui că n-ai frică
Pariu că aveai văzând oamenii ce au pierit într-o clipă
Ești mult prea mic tu, să vorbești de lucruri așa mari
În război cu cineva care nici nu luptă măcar
Ziceați că n-aveam acces la adevăr
D-aia toate explicațiile-mi par trase de păr
Vorbele mari nu mă impresionează tati
Spui Dumnezeu de câte ori spui iluminați.

Strofa 2:
Ai grijă pe ce pui preț, e o lume materială
Fericirea după care alergi poate că nu-i reală
Asta e războiul rece, așteaptă-te la friguri
Că ai atâția prieteni, dar ești totuși atât de singur
Tu îmi arăți bani, eu îți arăt fețe fericite
Care n-au purtat vreodată brand-uri renumite
Tu-mi arăți caviar, eu o ciorbă săracă
Da’ făcută într-un așa fel, încât n-are cum să nu-ți placă
Deci nu-mi vorbi de bani, și mai ales nu TU
Că știi prea bine că te-au făcut să-ți vinzi sufletu’
Ești doar în trecere pe aici, în caz că n-ai aflat
Ai vrea să te-ntorci, să ne spui cum e de fapt
Așa-i cu banii, când sunt prea mulți strică
Acum iei totul în râs, chiar dacă mai demult îți era frică
Nu mai ai temeri, haha, nicio problemă
Stai liniștit că cineva de sus e pus în temă.

Strofa 3:
Ce numiți evoluție? E dobitocire-n masă
Priviți-vă copiii panicați, nu ies din casă
Viața-i frumoasă, ești părinte, spune-le
Că există mult mai multe-n lume decât www
Prins în tastatură, e în lumea lui
Da’ când va ieși în lumea reală, ce-o să-i spui?
Luați teoriile conspirative drept glume
Da’ nu vedeți că vă-nmulțiți ca să creșteți legume
E pe bune, iar dacă nu, mie-mi e somn
Că-s prea tânăr și-am văzut mult prea multe până acum
Voi n-ați văzut nimic, sau de ce nu vă aud vorbind?
Clar, ochiul-atotvăzător v-a surprins dormind
E un puzzle mizerabil, piesele-s puse toate
Sunt liber, eu mi-am găsit colțul de puritate
Gândește-te la cine ești și la ce vrei să devii
Că vrei să lupți, da’ ești înfrânt deja fără să știi.
PROSTULE!