razboi mondial – Versuri.pro

Sutzu - Gălăgie Prin Cap

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Stil underground, voce artistică
Enervat pe tehnica nihilistică,
Manipulare și programatistică,
Te sparg ca-n dentistica,
Tehnică balcanică, balistică
Flow, demnitate, biblistică
Rămân pe echilibristică
7 fețe ca o ț***ă scenaristică
Te mint ca-n ziaristică
Supărat ca-n simbolistică
Logistică, ocultistică
Lucrez în criminalistică,
Te rup ca-n jurnalistică.
Începe al treilea război mondial
Anticomercial, antisocial
Antirasial, axial și adverbial
Ceremonial, crucial, sunt pe val
Demențial, echinoxial, arbitral
Totul e pe plan imperial, industrial
Totul e oficial, extrasenzorial
Am invitație la festival, parțial
Special, totul are sens, spectral
Guvernul e superficial, letal
Se duce pe p***a anual, n-are capital
Și ne tratează caricatural, e canibal.

Mircea Micu - Egalitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Murise nebunul satului / și l-au îngropat cu fanfară / din mila obștii și-a vecinilor ... →

Cedry2K - Noaptea Cuțitelor Lungi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

O întreagă generație europeană, intelectuali și inculti, buni și răi
se prăbușesc împreună arzând în flăcările nimicitoare
ale celor mai perfecționate mașinării ucigașe.
Ființe infernale, apocaliptice jubilează
în timp ce sub norii negri ai războiului
Cad pe rând stat după stat și sunt înrobite popoare.
Munca a mii și mii de lucrători e scufundată în adâncuri.
Orașe întregi sunt făcute scrum.
Pentru moment, biruitor va fi cel care va ocupa mai mult teren,
care va distruge mai multe opere de civilizație
și care va ucide mai mulți oameni.

Cenaclul Flacara - A Treia Pace Mondială

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Viața noastră și cu tunul
Am numărat până la unul
Și numărând murirăm noi
În primul mondial război.

Refren: Trăiască-n veci și-nflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarța pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială.

Și-n fine am înviat apoi
Și am numărat până la doi
Și am suferit tot noi
Al doilea prăpăd al lumii.

Refren: Trăiască-n veci și-nflorească
În modestia ei de gală
Pe toată scoarța pământească
A treia pace mondială
Trăiască pacea mondială

Gheorghe Tomozei - Mărturisire Umilă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Fără a-mi proclama
Luxul eredității,
După doar un semestru
La Universitatea din Salamanca,
După doar un război mondial
Vin și zic: am lăsat urmă,
Am lăsat semn (Fonderia de tunuri,
Azilul pentru îngerii bătrâni,
Frizeria de litere „Urmus și fiii”,
Abatoarele de piersici,
Corăbiile venind de la Smyrna),
Toate
Cu numele meu
Glas ștampilat, toate
Cu pozele mele din care
Șiroiesc mustăți
Și cu ale copiilor
Trași din cinci căsătorii.
Tot eu am inventat
Aeroplanul, scările în amurg,
Sonetele, cafeaua,
Ploaia..

Fort Minor - Kenji (În Română)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tatăl meu a venit în Japonia în 1905,
Avea 15 ani, a emigrat din Japonia.
El a lucrat până a putut să cumpere această bucată de pământ
Și a construit un magazin.
Lasă-mă să-ți zic povestea în forma unui vis,
Nu știu de ce trebuie să o zic, dar știu ce înseamnă,
Închide-ți ochii, imaginează-ți scena,
Cum o desenez pentru tine, era Al Doilea Război Mondial,
Când acest om, numit Kenji, s-a trezit.
Kenji nu era un soldat,
Era doar un simplu om cu o familie care deținea un magazin în Los Angeles.
În ziua aceea, s-a târât din pat, ca de fiecare dată,
Șuncă și ouă cu soția și copiii,
A trăit la etajul doi al magazinului pe care îl gestiona,
S-a mutat în Los Angeles din Japonia,
L-au numit ‘imigrant’,
În japoneză, zicea că e numit „issei”,
Asta însemna ‘Prima generație în Statele Unite’,
Când toată lumea era speriată de germani, speriată de japonezi,
Dar mai presus de toate, speriați de un atac asupra patriei,
Și în acea dimineață când Kenji s-a dus în dormitor
Lumea lui s-a întunecat deoarece,
Chiar acolo; știrile de pe prima pagină,
Cu trei săptămâni înainte de 1942,
„Pearl Harbour” a fost bombardat și japonezii vin,
Poze cu soldați murind și fugind,
Kenji știa că va duce la,
Cum a prezis el, președintele a zis,
„Japonezii răi din țara noastră vor fi închiși departe”,
I-au dat lui Kenji câteva zile,
Să-și împacheteze toată viața în două sacoșe,
Doar două sacoșe – nu a putut să-și ia nici hainele,
Mulți oameni nu aveau nicio sacoșă să împacheteze ceva în ea,
Deci doar două sacoșe era tot ce le-au dat,
Când copiii au întrebat „Mama, unde mergem?”,
Nimeni nu știa ce să le zică,
Kenji nu a vrut să mintă, a zis „Statele Unite caută spioni”,
Și trebuie să locuim într-un loc numit Manazar,
Unde sunt mulți japonezi,
Oprește-te, nu te uita la oamenii cu arme,
Nu vrei să-i faci pe soldați curioși,
Dacă vei fugi sau nu,
Că dacă vei fugi s-ar putea să fii împușcat,
În afară de asta încearcă să nu te gândești la ea,
Încearcă să nu îți faci griji de faptul că e îmbulzeală,
Într-o zi vom scăpa, într-o zi, într-o zi…
Imediat ce războiul s-a terminat.
Soldații au venit pur și simplu în casă și
„Trebuie să veniți”
„Toți japonezii trebuie să plece”
L-au luat pe domnul Nii
Oamenii nu au înțeles
De ce a trebuit să-l ia pe el
Deoarece el era doar un vecin nevinovat.
Deci acum ei sunt într-un oraș cu soldați care-i înconjoară,
În fiecare zi, fiecare noapte se uită la ei,
Din turnuri de veghe sus pe perete,
Kenji nu putea să-i urască deloc,
Ei își făceau doar treaba,
El nu avea de gând să facă probleme,
Avea o grădină mică cu fructe și legume,
Care le dădea soldaților într-un coș pe care îl făcuse nevasta lui,
Dar în mintea lui, vroia să salveze viața familiei lui,
Prizonieri de război în propria lor țară,
Pentru ce?
Timpul a trecut în orașul-închisoare,
Se întreba dacă va trăi până ce vor fi eliberați,
Singura cale de scăpare era să se alăture armatei,
Și chiar, câțiva oameni s-au dus pentru armată – s-au înscris,
Și s-au trezit zburând spre Japonia cu o bombă,
Explozia de 15 kilotone a pus capăt războiului destul de repede,
Două orașe au fost făcute bucățele, sfârșitul războiului a venit rapid,
Kenji a scăpat, sperând la viața normală cu copiii și nevasta lui,
Dar când s-au întors înapoi la casa lor,
Ce au văzut i-a făcut să se simtă așa singuri,
Acești oameni au distrus fiecare cameră,
Au spart geamurile și ușile,
Era scris pe pereți și pe podea,
„Japonezii nu mai sunt bine veniți”,
Și Kenji și-a scăpat sacoșele pe laturi și a stat afară,
S-a uitat la soția lui fără cuvinte să-i zică,
Ea s-a uitat înapoi la el, ștergându-și lacrimile,
Și a zis „Într-o zi vom fi bine, într-o zi”,
Acum numele s-au schimbat, dar povestea e aceeași,
Familia mea a fost închisă atunci în 1942,
Familia mea era acolo unde era întuneric și rece,
Și l-au numit un lagăr de internare.
Când ne-am întors prima oară din lagăr… uhh
A fost… foarte… foarte rău.
Eu, eu îmi amintesc că soțul meu a zis,
„O să stăm până la sfârșit?”
După aia soțul meu a murit înainte să se închidă lagărul.

Alan - Piticu' 96

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Poate că n-ar trebui să fac o comparație dar, spre exemplu în al doilea Război Mondial sau în primul Război Mondial, s-au dat niște onoruri cum s-au dat și acum: le-a dat Parlamentul României. Ca să le ia înapoi acum, nu prea văd o treabă bună.
Copiii mei au dreptul să știe că eu am fost acolo în față, adică mai în față și nu după “perdea”. Cineva spune “domne da’ ei au fost în război! ”, da, au fost cu arme! Noi am fost fără arme! În fața armelor! Și schimbarea s-a produs datorită celor care au ieșit atunci! Și dacă, din nefericire pentru cei care ne blamează azi că n-am fost noi cu o piatră pe cap în cimitir, mă rog, așa a vrut Dumnezeu! Nu este frumos că își bat joc de noi acum. Eu vreau să spun că, apropo de beneficiile le-am obținut de pe urma certificatului și a medaliei și ce mi s-a dat mie, n-am beneficiat de absolut nimic, chiar nu am vrut să iau nimic de pe urma Legii 42, decât, m-a onorat într-adevăr, această diplomă, medalie ce mi s-a dat, am spus: pentru copiii mei!