randuri – Versuri.pro

Duiliu Zamfirescu - Opt Rânduri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Eu.
Gândule, scrisoare scrisă de o mână nevăzută,
Câte pagini păstrezi astăzi din iubirea mea trecută,
Câte rânduri cuprind încă focul tinereții mele,
Câte vorbe de iubire mai sunt scrise printre ele?
Gândul.
Tu ai plâns și-a tale lacrimi au căzut pe-a mele foi
Ștergând slovele iubirii, slove scrise de-amândoi.
Astăzi n-au rămas din toate decât rândurile-n care
Ați scris poate fără voie vorba searbădă: uitare.

Jorge Luis Borges - Rânduri Pe Care Le-Aș Fi Putut Scrie Și Rătăci În 1922

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Tăcute bătălii ale asfințitului
în mahalele depărtate,
mereu vechi înfrângeri ale unui război în cer,
aurore palide ce ajung la noi
din adâncul pustiu al spațiului
și din adâncul timpului,
negre grădini ale ploii, un sfinx al unei cărți
pe care-mi era frică s-o deschid
și a cărei imagine revine în vise,
degradarea și ecoul care vom fi,
razele lunii căzând pe marmură,
copaci ce se înălța și stau de strajă
în chip de zeități liniștite,
noaptea mutuală și inserarea mult așteptată,
Walt Whitman, al cărui nume este universul,
spada vitează a unui rege
în tăcuta albie a unui rău,
saxonii, arabii și goții
care, fără să știe, m-au zămislit,
sunt eu oare aceste lucruri și altele,
ori ele sunt chei tainice și dificile algebre
pentru ceea ce nu vom ști niciodată?

Traian Chelariu - Rânduri Pentru O Artă Poetică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trezită-n liniști, noua melodie
Ne-a prins auzul cu cerești carate,
Suflarăm sensul, ca pe-o păpădie,
Din limitele strofelor curate.
De-l izvodirăm numai teme rare,
Ca-n nici un fel să nu ne oglindească,
Poemul nostru-n ore temerare
Ne-a fost hlamidă roșie-mpărătească.
Nu vor simți că sunt păpuși pe ațe,
Solemn citindu-l, snobii mari și prinții,
Și le vor râde tristele paiațe
Din rumegușul obosit al minții.

Ion Minulescu - Rânduri Pentru Întregirea Mea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!..
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt –
Şi-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existenţa mea de mozaic!..
Azi-noapte-am fost învins –
E-adevărat!..
Învinsul, însă, n-a capitulat!..
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte –
Cea din urmă noapte-a mea –
Voi fi eroul unui „fapt divers” banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca şi defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!..
Şi-atunci,
Din trupul spânzurat
De felinar
Se va-nălţa un crin imaculat,
Şi Duhul Sfânt va coborî-n pahar..
Iar spectrul celui care-am fost ce sunt
Se va lipi pe cer, în chip de Stea,
Şi-n locul meu nu va rămâne, pe pământ,
Decât mormântul agresiv
Şi textul comemorativ,
Cu care viitorii cărturari
Vor proslăvi-ntregirea mea
Ca şi-ntregirea României Mari,
Pe Arcul de Triumf, de la.. Şosea!..

Ion Minulescu - Rânduri Pentru Cuvintele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Rânduri pentru cuvintele „nu” şi „da”.
În poarta curţii unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit –
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunţit!..
Şi-n pragul porţii-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Şi m-a lătrat ca un salut de „bun venit”..
În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt şi mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: „Nu”.. „Nu”.. „Nu”!..
Şi-ţi ascundeai în palme ochii plini
De ură
Şi ne-ncredere-n străini..
Dar când am vrut să plec –
Ca un zevzec –
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Şi-n gura ta cuvântul „Nu” s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul „Da” –
Un „Da” sonor şi-adevărat
Pe care-l auzeam aşa
Întâia oară-n viaţa mea!..
Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim aşa cum am fi vrut!..
Căci într-o zi cu ploaie
Şi cu vânt
Cuvântul „Da” se-mbolnăvi
Şi-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poţi măcar şopti!..
Dar astăzi, după şapte ani,
Când morţii-şi schimbă locuinţa,
Eu, care mi-am păstrat credinţa
În zeii noştri subterani,
Mă-ndrept spre ei – cu voia ta –
Şi-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul „Da”,
Cum a-nviat pe vremuri şi.. Cristos!..

Ion Minulescu - Rânduri Pentru Un Necredincios

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Hai, vino!..
Vino mai curând, să vezi
Minunea-n care numai tu nu crezi ;
Să vezi cum cerul vesel se coboară
Şi muntele-ncruntat cum se ridică,
Să prindă cea din urmă zi de vară
Cu cel din urmă zbor de rândunică..
Hai, vino!..
Vino mai curând, s-asculţi
Nemulţumirea celor mici şi mulţi,
Că vara n-a ţinut decât trei luni,
Şi-n viaţa unui an trei luni nu sunt
Decât exact trei străchini de pământ
Cu hrană pentru nouă guri de căpcăuni!..
Hai, vino!..
Vino mai curând, să-nveţi
Secretul măscăricilor-poeţi..
Să-nveţi să mori când nu ştii să trăieşti
Şi să trăieşti abia după ce mori,
Iar după moartea ta să te-ntregeşti
Cu restul celorlalţi nemuritori!..
Hai, vino!..
Vino mai curând, să simţi
Cum sună-o ploaie din monezi cu zimţi
În punga goală-a unui biet ateu..
Şi, travestit în cel ce-ai vrut să fii,
Să-l poţi cinsti, cu-o halbă, pe bunul Dumnezeu!..
Hai, vino!..
Vino mai curând..
Nu vii?..

Nichita Stănescu - Rânduri Pentru Cuvintele Nu și Da

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În poarta curții unde m-am oprit
M-a-ntâmpinat un zarzăr înflorit –
Un zarzăr alb, ca părul meu încărunțit!..
Și-n pragul porții-n care am bătut
Un buldog negru m-a recunoscut
Și m-a lătrat ca un salut de „bun venit”..
În poarta casei tale-n care
M-ai găzduit întâmplător,
Când nu eram decât un călător
Bătut de vânt și mângâiat de soare,
M-am regăsit ca-n prima zi, când tu
Îmi repetai cuvântul: „Nu”..”Nu”..”Nu”!..
Și-ți ascundeai în palme ochii plini
De ură
Și ne-ncredere-n străini..
Dar când am vrut să plec –
Ca un zevzec –
Tu m-ai oprit
Cu graba unui gest nebănuit,
Și-n gura ta cuvântul „Nu” s-a transformat
În alt cuvânt,
Cuvântul „Da” –
Un „Da” sonor și-adevărat
Pe care-l auzeam așa
Întâia oară-n viața mea!..
Dar ce păcat că n-am putut
Să-l îngrijim așa cum am fi vrut!..
Căci într-o zi cu ploaie
Și cu vânt
Cuvântul „Da” se-mbolnăvi
Și-apoi, muri,
Cum moare-n gură-orice cuvânt
Când nu-l mai poți măcar șopti!..
Dar astăzi, după șapte ani,
Când morții-și schimbă locuința,
Eu, care mi-am păstrat credința
În zeii noștri subterani,
Mă-ndrept spre ei – cu voia ta –
Și-i rog frumos
Să-nvie pe defunctul „Da”,
Cum a-nviat pe vremuri și.. Cristos!..