Putna – Versuri.pro

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Clopotul Învierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La mănăstirea cea Capriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Capriana rană pe rană
Rană pe rană în taină se vindecă.
Intră în Templu om al durerii
Nu-i o rușine să intri în Biserică
E o rușine în liniștea serii
A o preface-n cazarmă isterică.

Refren:
Bate frumos un clopot, bate un clopot
A Învierii și cununei de spini
Vine din cer un șopot, vine un șopot
Și ridică un mal pustiu.

Bate un clopot, ca o chemare
La Capriana, în miros de cristei
Iar de la Putna, sfântă și mare
Dangat de aur răspunde în liniște.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.

Refren:
Bate frumos un clopot, bate un clopot
A Învierii și cununei de spini
Vine din cer un șopot, vine un șopot
Și ridică un mal pustiu.

La mănăstirea cea Capriană
Bate un clopot în zi de duminică.
La Capriana rană pe rană, rană pe rană
În taină se vindecă.

Constantin Berariu - Buga

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Din vremuri vechi bătrânul Bugă
În Putna, loc de rugi ales,
Îndeamnă-nchinători la rugă,
Creștini din văi, din plai, din șes.
Acolo Ștefan-Vodă doarme
Și Buga are glasul lui
Răsunător, când e la arme,
Și blând la ruga Domnului.
De multe ori Ștefan, sărmanul,
Se sbuciuma oftând în somn
Când năvălea semeț dușmanul
Râzând de vreun nevrednic Domn.
Căci Buga îi făcea de știre
Și răsuna din răsputeri
Până, gemând de răgușire,
Crăpa în două de dureri.
Atunci vlădici cu rugi preasfinte
Rugau din cer înaltul har:
„Fă, Doamne, pace în morminte
Și urgisiților hotar! “.
Bătrânul Bugă glasu-și drese
Și astăzi cântă iar vioi:
„De țară, Vodă, nu-ți mai pese,
E mândră-n pace și-n război“.
Și numai uneori cu jale
Suspină parcă glasul său:„
Știu cugetul Măriei Tale,
M-oi mai ruga la Dumnezeu“.
(Gazeta Bucovinei, nr. 42/1894)

Grigore Vieru - La Mănăstirea Căpriana

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

La Mănăstirea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană se vindecă.
Intră în templu, om al durerii.
Nu-i o rușine să intri-n biserică.
E o rușine liniștea serii
A o preface-n cazarmă isterică.
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri!
Vine din cer un șopot.
Vine un șopot
Și mă ridică din mare pustiiri!
Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana un miros de criniște
Iar la Putna, sfântă și mare,
Dangăt de aur răspunde în liniște.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică.
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.

George Coșbuc - Mortul de la Putna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iar la Putna-n mănăstire,
Noaptea, din tăcut mormânt,
Iese-n plină strălucire
Ștefan cel viteaz și sfânt.
Lespedea ce-au pus-o popii
Peste groapă, încet se dă
Îndărăt și-n fundul gropii
Ștefan plin de pace stă.
Dar se nalță-ncet eroul
Deșteptat din lungu-i somn,
Luminat e-ntreg cavoul
Și sumeț viteazul domn.
Albu-i coif străluce-n lună
Iar pe zale-i joacă zări
De lumini ce se-mpreună
Ca-ntr-un basm cu arătări.
Lunga suliță și-o poartă
Răsucind-o în mândru chip
Eu credeam că-i umbră moartă
Ce se mișcă pe nisip,
Dar e viu! Acum ridică
Ochii săi, parc-ar lăsa
Peste-o oaste inimică
Toată vrăjmășia sa.
Apoi stă plecat și-ascultă;
Poate-aude spre Hotin
Vuiet și-alergare multă
De poloni și turci ce vin,
Poate-aude oști tătare
Și năvală peste Prut,
Ori sosind din depărtare
Peste munte i-a trecut
Regele Matei! Voi cete
De cazaci și de secui,
Dumnezeu acum vă dete
Gata iar pe mâna lui!.
Sună zornăit de zale,
Strigăt mare de război,
Ard Moldova noastră-n cale
Câți dușmani și vechi, și noi.
Ștefan tremură-n mânie.
Iese din tăcutul schit
Luna-n ceruri, argintie,
Cu nori negri s-a-nvelit,
Și cumplit din bucium sună
Ștefan vodă; ca un nor,
Ies oșteni și iuți s-adună
Roată lângă domnul lor.
Iat-o, oastea lui voinică,
Toți cei buni și tari ai săi!
Ștefan spada și-o ridică
Și pornește-n sârg spre văi,
Luna tot mai mult s-ascunde,
Tot mai negri nori plutesc
Și din văi grozav răspunde
Buciumul moldovenesc.
Se tot duce, duce-n noapte
Zgomotul în jos spre Prut,
Mai lăsând în urmă șoapte
Din furtuna ce-a trecut.
E pustiu la mănăstire,
Gol mormântul cel deschis!.
Toate-au fost o nălucire,
Toate repezi ca-ntr-un vis.
Nu știu bine-n care parte,
Ștefane, te-ai dus cu oști,
Știu că tu te-ai dus departe,
Și dușmanii ți-i cunoști!
Bate-i Ștefane, părinte,
Spulberă-i de pe pământ:
Chiar și mort învață-i minte,
Cine ești și-ai tăi ce sînt.

Ion Si Doina Aldea - Teodorovici - Clopotul Învierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La mănăstirea cea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.
Intră în templu, om al durerii,
Nu-i o rușine să intri-n biserică,
E o rușine liniștea serii
A o preface-n cazarmă isterică.

Refren:
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri.
Vine din cer un șopot,
Vine un șopot
Și mă ridică din mari pustiiri.

Bate un clopot ca o chemare
La Căpriana în miros de criniște,
Iar de la Putna, sfântă și mare,
Dangăt de aur răspunde în liniște.
Semn că ne vede, semn că ne-aude
Dragostea Putnei în zi de duminică
Când în lumina viselor ude
Rană pe rană în taină se vindecă.

Refren:
Bate frumos un clopot,
Bate un clopot
Al învierii și bunei vestiri.
Vine din cer un șopot,
Vine un șopot
Și mă ridică din mari pustiiri.

La mănăstirea cea Căpriana
Bate un clopot în zi de duminică.
La Căpriana rană pe rană,
Rană pe rană în taină se vindecă.

Alexandru Vlahuţă - Dreptate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sfânt lăcașul de la Putna mândru strălucește-n soare,
Glasuri de argint revarsă clopotele slăvitoare,
Străduind credința veche din mormânt s-o mai învie.
Darnici domni erau pe vremuri, lăudați de-a pururi fie! …
Nestricat de viermi rămâne singur numele cel bun;
Darnici domni erau pe vremuri, toate clopotele spun.
Ci aude Ștefan Sfântul, lângă spada lui culcat,
Cum cântările slăvirii până-n cripta lui străbat;
Și făcându-și roată gândul peste câte-a fost trăit,
Strigă din mormânt dreptatea Marelui Nedreptățit:
Domn am stat Moldovei mele, și norodului părinte,
Dragi mi-s luncile, dragi codrii, toate apele mi-s sfinte….
Dar străjerul lor și-a toate purtător de grijă cine-i?
Cine-n pace duce greul bogăției și luminei,
Și-n război cine-i viteazul fără slavă, fără nume?
Domnul milostiv de-a pururi, cel mai darnic domn din lume
E săracul. El palate și biserici și podoabe
Fără preț a dat Moldovei El, cu mâinile lui roabe.
El mi-a fost puterea-n lupte, și în liniște norocul.
Când ștergeam de sânge spada și vroiam vremea și locul
Biruinței noastre scumpe c-un dar scump să le cinstim,
El comori căra Sucevei, ziduri mândre să zidim,
El făcea-n al clipei stâmpăr, cu durerea lui de țară,
Din pământ stropit cu lacrămi flori de aur să răsară!.
Domnul tace, Sfântu-i nume în războiul vremii scut ni-i,
Darnic e săracul, cântă toate clopotele Putnii.

Vladimir Potlog feat Poezie De Vladimir Potlog - La Putna (550 Ani de la Sfințire Mănăstirea Putna)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

La Putna (550 ani de la sfințire Mănăstirea Putna)
La Putna un clopot bate,
Dangătul lui peste munți răsună.
El ne cheamă la libertate
Și la unitate ne îndrumă.
La Putna toaca se bate,
Ne cheamă să ne rugăm.
Pe mine și pe tine frate
Căci de acelaș sânge suntem!
La Putna Ștefan ne cheamă,
Să ne spună cu glasul său bland.
S-o iubim pe a noastră mamă
Cum l-a iubit el pe domnul sfânt!
La Putna e o frumoasă sărbătoare,
Ea s-a îmbrăcat în alb.
E ziua ei și a lui Ștefan Cel Mare.
Să ne ducem, fratele meu drag!