pustă – Versuri.pro

Sandor Petofi - Câmpia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce-mi mie Carpații sumbri
Cu ținut romantic de brădeți!
Doar, te admir, dar nu te ador,
Pe acolo nu voi pribegi.
Jos, plaiul lat al câmpiei,
Unde-s acasă, lumea mea;
Sufletul vultur scapă din arest,
Dacă privesc nemărginirea.
Mă voi înălța acum în gând
Sus de la pământ, atingând cerul,
Și se uită zâmbind la mine,
De la Dunăre la Tisa, șesul.
Sub cerul plin de vrajă, clopoțind,
Din Kiskunság, cireada grasă;
La prânz, la fântâna cu cumpănă,
Un jgheab dublu o așteaptă.
Galoparea hergheliei
Răsună-n vânt, copitele izbind,
Chiotele stăvarilor răzbat
Și larma biciurilor, pocnind.
Pe sânul moale de cătună
Spicele de grâu se clatină,
Și cu nuanța smaraldului
Împrejurimea o ridică.
Aci vin din stufișuri din jur,
În amurgul serii, gâștele,
Și se vor repezi speriate,
Dacă în vânt stufișul foșnește.
Dincolo de cătune, în pustă,
Este un han, coșul e să cadă;
Călcat de haiduci setoși,
Spre Kecskemét, la târguială.
Lângă han pădurea de plopi
Galbenă în nisip de pepeni;
Având cuibul și vindereul,
Nederanjat de băieței.
Acolo crește trista năgară,
Ciulinul cu flori albastre;
În zăduf, la cotorul răcoros,
De tihnă, vin șopârle bălțate.
Departe, unde-i orizontul,
Culmi de pomi albaștri, doar,
Și în urmă, ca stâlp de ceață,
Turn de templu la câte un oraș.
Pustă frumoasă, măcar mie!
Unde m-am născut, m-au legănat.
Aci mă va acoperi vălul,
Și mormântul ce va fi înălțat.

Aron Cotruș - Pe Pusta Lacului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plâng vânturile..
Mânjii se joacă și nechează,
Și pusta-ntreagă plânge în dulce-a după-amiaza,
Iar iepele robuste
Pasc leneșe-n răcoarea nemărginitei puste..
Trec leneșe în soare, cu pași mărunți, superbi,
Și din belșugul verde al fragedelor ierbi,
Brusc capetele mândre și le ridică-n zare,
Ca niște voluptoase femei de viță mare..
Prin pulberea solară, ca subt vrăjite panze,
Neastâmpărate-aleargă strălucitoare mânze..
Sălbatice, aprinse, capricioase mânze..
Le-mbată zarea albă și vântu-ațâțător..
Zefiri răsfață coama pe gâturile lor,
Le umplu de fior..
Și ele-aleargă-aleargă
Și se opresc apoi,
Pentru-a porni din nou, cu pași tot mai vioi..
În carnea-nfloritoare, porniri nebune ard
Și ca fardate straniu c-un nestatornic fard.
Lucesc în ceasul astor însângerări solare..
Pe pusta necuprinsă, cu iarba grasă, -naltă,
Aleargă furtunatic,
Aleargă mânze una mai mândră ca cealaltă..
Se-ntorc și pleacă iarăși în salturi tot mai vii.
Parc-au scăpat din stranii, nomade herghelii..
Din când în când în fața-mi s-opresc..
Și – măiestoase,
Dulci, mă privesc asemeni femeilor frumoase..
Și-uimit rămân cuprins de-o-nfiorare veche,
Ca-n fața unor vii statui fără pereche..
August anină-n coame multicolore jerbe,
Iar vântu-ațâță pofte în mânzele superbe.

Aron Cotruș - Pe Pustă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Plâng vânturile..
Mânjii se joacă şi nechează,
Şi pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază,
Iar iepele robuste
Pasc leneşe-n răcoarea nemărginitei puste..
Trec leneşe în soare, cu paşi mărunţi, superbi,
Şi din belşugul verde al fragedelor ierbi,
Brusc capetele mândre şi le ridică arare,
Ca nişte voluptoase femei de viţă mare..
Prin pulberea solară, ca subt vrăjite pânze,
Neastâmpărate-aleargă strălucitoare mânze..
Sălbatice, aprinse, capricioase mânze..
Le-mbată zarea albă şi vântu-aţâţător..
Zefiri răsfaţă coama pe gâturile lor,
Le umplu de fior..
Şi ele-aleargă-aleargă
Şi se opresc apoi,
Pentru-a porni din nou, cu paşi tot mai vioi..
În carnea-nfloritoare, porniri nebune ard
Şi ca fardate straniu c-un nestatornic fard.
Lucesc în ceasul ăstor însângerări solare..
Pe pusta necuprinsă, cu iarbă grasă, -naltă,
Aleargă furtunatic,
Aleargă mânze una mai mândră ca cealaltă..
Se-ntorc şi pleacă iarăşi în salturi tot mai vii.
Parc-au scăpat din stranii, nomade herghelii..
Din când în când în faţă-mi s-opresc..
Şi – majestoase,
Dulci, mă privesc asemeni femeilor frumoase..
Şi-uimit rămân cuprins de-o-nfiorare veche,
Ca-n faţa unor vii statui fără pereche..
August anină-n coame multicolore jerbe,
Iar vântu-aţâţă pofte în mânzele superbe.

Attila Jozsef - Pe Tine Te Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Pe tine te plâng, nobil bocitor.
Nici Dumnezeu nu se mai uită-napoi
Şi ninge peste cătune, ninge-n toi,
O, Ady, ninge pe maghiarul Ogor.
Nici Dumnezeu nu se mai uită-napoi,
Iar eu nu pot striga: hei-hei! ahei!
Deşi aş striga, dar vai, doar horcăieli
Îmi ies din gâtul strâns de-orori.
Iar eu nu pot striga: hei-hei! ahei!
Deşi nicicând n-am comis mari păcate:
în Pustă, zac încremenit pe spate
Şi-mi cad pe inima-ngheţată fulgi grei.
Sfârşitul anului 1922

Ady Endre - Mii de Trandafiri în Pustă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trăiam în Pustă și-a venit ispita:
Cu traista-i cântătoare, năzdrăvana,
Venea, venea, venea râzând Satana.
Prin Pusta arsă de urzici și spini
El presăra comori în fața mea
Și-n mii de trandafiri le prefăcea.
Și merg cântând și aur greu culeg
Și-mi râd de vise șuie și-amăgiri,
Căci, iată, umblu printre trandafiri.
Pământul sterp îmi sângeră piciorul,
Și cânt pe când las stropi de sânge grei,
În valea trandafirilor, ehei!

Ady Endre - Devreme Am Venit Aici

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Târziu a venit femeia
Slăvită, să mă vadă, măcar,
Și pusta asta mă ucide,
Unde urlu în zadar.
Oh, acest deșert mare,
Oh, pusta maghiară,
Aripile, de câte ori
Mi-am rupt și-am rămas cu pată.
Hoinărind, n-am nici
De ce să am lacrimă:
Am venit devreme aici
Și femeia, tardivă.

Ady Endre - Poetul Pustei Ungurești

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Flăcău cuman cu ochii mari era,
Menit de doruri multe să bolească,
Păzea o turmă și-astfel străbătea
Vestita pustă ungurească.
Amurguri și miraje lunecând
De mii de ori i-au pus pe suflet stea,
Dar de-i creştea în inimă vreo floare
Poporul turmei i-o păştea.
De mii de ori gândind la vin, la moarte,
Ori la femei a dat un chip minunii,
Sfânt cântăreţ ar fi putut să fie
În orişicare altă parte-a lumii.
Dar de-şi privea ortacii, tâmpii, sluţii,
Murdari păzind spinarea turmei sure,
Tăcea şi cântecul şi-l îngropa
Şi fluiera ori începea să-njure.