prolog – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-a dat gânsacul cea mai fină pană
Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală
Zicându-mi: „Scrie cea mai colosală
Poemă scrisă-n Dacia Traiană.
Să pui într-însa viața rusticană
Cu disciplina ei patriarhală:
La opt te culcă și la trei te scoală,
De vrei să cânți natura suverană! ”.
Gânsac iubit, poți să te umflii-n pene!
Am să te-ascult, cu toate că mi-e lene,
Și-oi căuta să fiu la înălțime.
Spre-a dovedi, când vreau, ce pot să fac
Cu patru strofe, cinci perechi de rime,
C-un boz și cu o pană de gânsac!.

Matsuo Basho - Drumul Îngust Spre Nordul Adâncului: Prologul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În spatele acestei uși / Acum îngropat în iarba adâncă / O generație diferită va ... →

Constantin Mille - Drept Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oricine-ai fi, din rândul acelora ce-s în bine
Ori paria al lumii strivit și-ades flămând,
Bătrân cu barba albă sau tânăr ca și mine,
Copilă tinerică cu ochii de lumine,
Sau babă-nălbită colțul împletind,
Oricine-ai fi tu, care răzleața ta privire
Asupra astor rânduri acum ai aruncat,
Gândește-te la-a lumii amară nălucire,
Gândește-te la negrul din neagra omenire,
La mic ca și la mare, la slab și la bogat,
Că ai simțit în tine, ca mine, clocotind
Și dor de răzbunare, și dor frumos și blând,
Și nostalgii frumoase de dragoste și bine,
Și visuri ideale, și visuri dulci, senine,
Și focul de-a ucide tot răul pe pământ;
Gândește-te că unora nu li-i destul o lume
În care se-nvârtește tot omul ordinar,
Că strâmt le este cercul prezentului barbar,
Că lângă al iubirii sfințit și dulce nume
E numele dreptății de-o mie de ori sfânt!
Destul e pentru mine să văd a mea cântare
Că a produs în piepturi un lung oftat de dor
Și cum un pic de rouă destul e pentru-o floare
Cu-o lacrimă de-a lumii, mă simt nemuritor!

Ion Caraion - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Negru-mac, negru-mâl, negru-somn... / În fiecare bolovan e-o frumoasă-adormită. →

Iulian Vesper - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Zarul în veacuri rotunde învălmăși nubil
Smirna orei albastre cu plopii nichelati,
Zarzări cu uragane în brațe de copil
Cresc o nemărginire de ochi catifelați.
Endimion cu lira sub cerul unui vers
Chemă agestru seara cu palmele înflorate,
Heralzi în alveole deschid un univers
Și-l vând lampadoforii pe-o drahmă în cetate.
Liturghice viole în evul fără mit
Răspund unui Beethoven, lunar lampadofor,
Alge incandescente întind spre infinit
Nervurile iubirii și ceața urii lor.
Pădurile în cercuri de elegii și ramuri
Contemporane steme în frenetic necrolog,
Ce lucide-s palorile reginelor persane
Cu aurul privirii acvatic monolog.

Tapinarii - Protest

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Prințeso, în câte paturi vei mai căuta iubirea?
În mintea ta complicată nu vei găsi fericirea!
Am o singură armă, e autonomia mea
Mi se pare mie sau ți-e frică de ea?
Un înger și un demon în dreapta mea
O poză cu tine se naște, e toată ura ta
Developează realitatea, preschimb-o-n neant
Cu banii rămași poate-ți iei un trabant.
La cât te-ai gândit oare ai bani de pâine?
O să strângi cureaua pentru ziua de mâine
E iubire sau ură ce-mi arăți tu acum?
Sau e pur și simplu e doar un alt drum?
Ref: Oare ai 12 ani, oare mai ești cuminte
Grădinița te-așteaptă, până-ți crește un dinte
Adu-ți aminte un singur vers, de perspectivă
Ea, avea o frunte.. era foarte masivă.
Oare te mai doare încă, oare mai cazi plângând?
Încerci să zbori dar rămâi pe pământ
Orgoliul din tine nu te face să plutești
Așa că stai și reinventezi povești.
Oare mai poți să zbori când știi prea bine
Că n-ai câștigat încă lupta cu tine?
Nu te speria de un alt capăt de drum
Te vei pierde iar printre norii de fum.
Aprinde-ți o țigară, gândește-te intens
Încruntă-ți fruntea aia poate găsești vreun sens
În tot ce faci tu și în tot ce crezi
De atâtea lacrimi nu poți să mai vezi.
Ref.
Așa că, iată, ăsta-i războiul tău cu tine
Oricât ai crede tu că te lupți cu mine
E o minciună undeva în tot acest joc
Și știi că acum e doar un prolog.
Închei protestul călare pe vise
Credeam că iubirea mă prostise
Îți spun că iubirea ni s-a transformat în ură
Asta e soarta noastră și tot ea ne fură.
Ref

Aleksandr Blok - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat-dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Turnu-i înalt și amurgu-a murit.
Taina cea roșie-n turn s-a suit.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola, -n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?.

Vama Veche - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prolog.
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Tăcut și trist singurul meu prieten stă pe țeavă și-așteaptă.
Am auzit că-n astfel de momente poți să-ți vezi viața toată,
Am să-nchid ochii ca să văd filmul ăsta prost măcar o dată:
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Am să mă nasc și-am să țip și-am să strig, mama zâmbește și-așteaptă..
Îmi curge sânge din genunchi, e prima zi de școală – am trei cucuie,
Doamna mă-ntreabă un măr plus o pară, răspund o gutuie.
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
E ziua mea și pe pat corzile și chitara m-așteaptă..
Trei galigani îmi cer bani, pumnii-s grei pumnii-s tari cad în noapte..
O întâlnesc ies cu ea la un suc, ne plimbăm – două șoapte..
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Buzele mele, pielea ei, trupul nostru, un fior ne străbate..
Cu șapte-am luat bacul mă bucur, golesc sticla toată..
Pe masă-i hârtia semnată, mama plânge, mă cheamă-n armată!
Mai e o clipă până când glonțul îmi va mângâia tâmpla dreaptă..
Toți: hai mă, cântă-ne cântecu’ ăla pe care l-ai făcut tu..
A ndrei: nu mă că nu-i cine știe ce!
Toți: hai mă.. am optișpe ani.. la na nana la la la aaa..

Vladimir Maiakovski - Prolog

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Visând tolănit pe creierul moale,
vi-i gândul
precum un lacheu dolofan pe-o slinoasă sofa;
cu petecu-n sângele inimii mele plesnindu-l,
sarcastic, obraznic, în râs îl voi lua,
până m-oi sătura.
În sufletul meu bătrânețea loc n-are,
giugiuleala senilă nu-și află altoi.
Învăluie lumea vocea mea tunătoare,
frumusețea-mi în floare –
de ani două’ș’doi.
Ce-mi tot umblați cu leșinături!
Ce-i dați voi dragostei, din lăute, lături!
Ce-i gâdilă dragostei – mocofanul – timpanul!
De v-ați da peste cap, eu știu tumbe mai grele,
buzele voastre nu-s la fel cu-ale mele.
Vino să-nveți, din saloanele tale,
vino, gingașă poezie slujbașă,
din liga îngerilor, cu vestmântul tău moale,
tu, ce te molfăi cu buze uscate,
ca bucătăreasa prin cărți de bucate.
Pot, de vreți, să m-arăt de cărnuri turbat,
nuanțat pot să fiu, ca și cerul, pe gust la cuconi,
pot să fiu dulcineu,
nu bărbat,
și nu eu,
ci un ireproșabil
nor cu pantaloni!.
Nu cred într-o Nisă de carnaval!
palate v-arăt, jucându-le sforile –
bărbați mai stătuți ca un colț de spital,
și femei mai uzate ca zicătorile.

Wislawa Szymborska - Prolog la O Comedie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Și-a făcut vioară de sticlă, vrând să vadă muzica. A urcat
barca în vârful muntelui și a așteptat marea să ajungă la el.
Noaptea citea „Mersul trenurilor”; stațiile terminus îl mișcau
până la lacrimi. A cultivat trandafiri fără „d”. A scris un
vers pentru creșterea părului și încă unul
pe aceeași temă. A stricat ceasul din turnul primăriei, ca să
oprească pentru totdeauna să mai cadă frunzele din copaci. Din
ghiveciul de arpagic, vrea să dezgroape un oraș. Ține pământul la
picior, satisfăcut, tacticos, căci dacă doi și cu doi fac doi e
fericit. Spunându-i-se că nu mai există, neputând muri de durere
a trebuit să se nască. Acum trăiește pe undeva, face cu ochiul și
crește. La timp! Pe vremuri bune! Maică Precistă, Mașină Dulce
a Binefacerilor, pentru a avea o distracție ca lumea și bucurii
nevinovate, dăruiește-ne măscărici.