Profeție – Versuri.pro

Dosoftei - Acrostihul Sibilin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iuditii fuerit cum signum terra madebit
Al giudețului sămnul fi-va, când pământul va asuda
E coelo veniet princeps per secula futurus
Din ceriu veni-va domnitoriul prin veacii ce va să vie
Scilicet ut carnem presens et iudicet orbem
Pentru ca trupul de față și să giudece lumea
Omnis homo hunc fidusque deum, in dividusque videbit
Tot omul pre-acesta creștin domn, și cel urât vedea-va
Una cum sanctis excelsum fine sub aevi
Împreună cu svinții prenaltul în sfârșit supt veacul
Sede sedens animas censebit corpora et ipsa.
N-scaun ședzând, sufletele va-ntreba și trupure înse.
Hersos erit mundus spinas ferit undique tellis
Țelini-s-a lumea și spini creaște-vor pre tot pământul
Reitiens simulacra homines, et munera ditis.
Lepădând idoli-omeni și darurile bogaților,
Inquirens portas infriget carceris atri
Cercând porțile, zdrobi-va a temniței iadului
Sic et enim cunctae venit lux libera carni
Așea și dară a tot va veni lumină slobodă trup
Tunc sanctis: ignis sontes aeternus aduret.
Atunci svinților focul pre vinovați veacinici va arde
Occultos actus omnes tunc quisque loquetur
Ascunsele fapte toate, atunci tot însul va spune
Sed tenebrosa Deus collustrans pectora pandet.
Ce-ntunecosele Domnul luminând, piepturi va deșchide.
Threnus erit cunctis et stridor dentis adesi
Jeale fi-va n-toți și scrâșnet dintelui ros.
Effugiet solis iubar, astrorumque horae
Fugi-va sorelui radza și a stealelor șireaguri.
Omne poli lumen solvetur et aurea luna
A tot ceriu lucă s-a rumpe și acea de aur lună.
Valles extollet, collesque avertice perdet
Văile nălța-va, dealuri de vârv gios le-a răsipi-le.
Usquam nec celsum mortalibus, aut grave quis quam.
Nici-au mai fost nalt mortacilor sau greu ceva ca aceasta
Inde aequi montes campis hinc cerula ponti
Dincoace tocma munți cu șesuri, dincolea apele mării
Omne ratis spernem onus, hiscte fulmine tellis.
Tot a corabie or lepăda tar, va căsca cu fulger pământul
Sic fontes simul arescent et fluminis alvei.
Așea fântâni cu tot vor săca ș-a pârăului matce.
Stridula tum quaerulium sonitum tuba fundet Olimbo,
Zbierătoriu atunce groznic sunet bucinul va da din ceriu
Orbis grande malum rugiens et damna futura
Lumii năvarnic rău rugind și osânde fiitore
Tartareum que Chaos monstrabit terra de hiscens
Ș-a Tartarului prăpaste va ivi pământul căscând.
Et venient omnes reges, domini ante tribunal.
Și veni-vor toțâi craii la Domnul nainte n-giudeț.
Refluent e coelo tunc sulfuris amnis et ignis
Va cura din ceriu atunci de iarbă pucioasă pârău și de foc.
Sic cunctorum hominum fient manifesta sepulchra
Așea tuturora oameni vor fi deșchise mormânturi.
Tunc lignum fidis erit ex optabile cornu.
Atunce lemnul svinților fi-va foarte dorit cornu
Atque piorum vita hominum nocumenta que mundi
Ș-a bunilor viață oameni și supărările lumii
Undis lustrabunt bis seno in fonte vocatos
Cu apele limpedzî-vor într-a 12 fântâni pre chemaț.
Rex pastoris erit nobis et ferrea virga
Crai a păstoriu fi-ne-va noă și de her vargă.
Omnipotens deus est proescriptus versibus istis
Totputearnic Dumnedzău iaste scrisul cu verșuri-aceastea
Servator nostro aeternus rex passus amore
Spăsâtoriu pentr-a nostru veacinic crai ce-au pățât liubov.
Și aceasta-i Sivila Eritreea, carea însăș pre sine a șeasea după potop rudenie au trăit ș-au fost popă lui Apolon. Și cu dumnedzăiască însuflare au prorocit cu verșuri, la-ncepătură având tot verșul careleș câte una de-aceaste slove pre rând, precum și le-am scris pre marginea verșurilor, carele dzâc așea: Iisus Hristos, Theou nios. Sotir. Stavros, adecă Iisus Hristos, a lui Dumnedzău, fiiu, Spăsâtoriu. Cruce. Fost-au în dzâlele lui Ghedeon Sivila Eritreea Erofili aceasta. Și era mai cinsteșe de alalte sivile. Când Ghedeon au mântuit pre izraeliteani de Amalic. De-aceasta scrie Apolodorus Eritreanul să-i fie dintr-un oraș adecă din Eritru. Scris-au de Troada că să va strica. Și de alte monarhii. Să purta în port călugăresc și purta în cap cămălaucă. Era miadză vârstă. Mâhnită la față. Sabie goală a mână. Măr rătund supt picioare, cu stele, în chip de ceriu.
Scris-au ș-aceasta de domnul Hristos:
În ultima aetate humiliabitur proles divina, et puellari officio educabitur.
În veacul cel de-apoi să va smeri plodul lui Dumnedzău și cu pruncească slujbă să va scoate.
Iungebitur humanitati deitas iacebit in feno agnus deus et homo, eligit quisibi ex piscatoribus electis numerum duodecinarium.
Smeritul Dosoftei, mitropolitul Suceavschii.
1683

Sabestari - Grădina Tainei (V IV)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vezi, profeția-avut-a-n Adam a sa ivire.
Prin Mahomed ajuns-a apoi la desăvârșire.
Sfințenia urmat-a tot timpul profeția,
dar altfel pân-la urmă-mplini-va drumeția.
A ei deplinătate se va vădi-n Mandi,
și-a lumii drumeție prin el se va-mplini.
Cum fost-a cu Profetul în strânsă înrudire
el îi v-aduce lumii deplina izbăvire.
În lumile-amândouă va deveni imam,
și drept calif l-avea-vor urmașii lui Adam.
Când soarele își smulge din bezna nopții raza,
apare dimineața și mai târziu amiaza.
Apoi rotirea bolții îi dăruie vederii
amurgul unei zile și începutul serii.
Lumina profeției e-un soare preamărit,
ce ba-n Adam sclipit-a, ba-n Moise-a strălucit.
Iar fiecare umbră, iscată de-acel soare,
întruchipează treapta credinței în urcare.
De-amiază-avut-a parte al nostru Mahomed,
căci umbrele atuncea deloc nu mai purced.
Vezi, fiecărei umbre ce-o iscă răsăritul,
o alta-i corespunde, ce-o naște asfințitul.
Sfințenia deplină se va vădi-n Mandi,
când punctul cel din urmă pe primu-l va-ntâlni.
Și taina Unității cine-o pătrunde oare?
Și ce cunoscătorul să afle e în stare?

Simion Felix Martian - Ioan Botezătorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea…” (Marcu 1:2b).
Când se-ntorcea istoria spre soare
Şi era mântuirii-abia mijea,
Un glas de tunet, cu înflăcărare,
Vestea o cale ce se deschidea.
Intra în eră Antemergătorul
Ce cobora prin timp din prorocii,
Să pregătească el, Botezătorul,
O cale pentru Cel din veşnicii.
Vorbea de pocăinţă şi iertare,
Despre mărturisire şi botez,
Iar vorbele, adesea tăietoare,
Intrau adânc în inimi, până-n miez.
N-a cunoscut până atunci Iordanul
Aşa un val vuind spre valul său,
Căci gloatele veneau cu tot elanul
Voind să-ntoarcă spatele la rău.
Le-a mai vorbit Ioan de Cel ce vine,
El pregătindu-I calea spre norod,
Dar zborul său înaripat spre bine
S-a frânt de răutatea lui Irod.
S-a stins Ioan, profet cu glas de clopot,
Dar nu-nainte de-a fi auzit
Din faptele reverberând în ropot
Că Cel ce vine.. deja a venit.
A fost un glas ce-a răscolit pustia
Şi ca ecou s-a consumat, vibrând;
În bezna vremii a purtat făclia
Şi tot ca ea s-a mistuit, arzând.

Simion Felix Martian - Știri, Dezastre și Frunze de Smochin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

„De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși!” (Matei 24:32-33).
Ne bat în geamuri știri îngrozitoare,
Cu degete de palpitații bat;
Vedem imagini cutremurătoare
Și, înotând prin semne de-ntrebare,
Strigăm nedumeriți: ce s-a-ntâmplat?.
Planeta a mai cunoscut dezastre
Pe tot parcursu-i multimilenar,
De când e rânduită printre astre,
Dar ce se-arată azi privirii noastre
Nu-i numai grozăvie, e coșmar.
Vedem cum își dau mâna uragane
Pornind într-un asalt distrugător,
Vulcanii scuipă lavă prin burlane
Și, parcă prins deodată de frisoane,
Pământul tremură îngrozitor.
Vin știri despre conflicte militare,
Epidemii, microbi greu de ucis,
Despre cutremure devastatoare,
Și, totuși, nu observă lumea, oare,
Că despre toate astea… este scris?.
Apocalipsa a intrat în scenă
După scenariul din profeții,
Fără vreun gong sau sunet de sirenă,
Având nenorocirile ca trenă
Dar aducând cu sine… bucurii.
Privim spre profețiile-mplinite
Și către cele care vin la rând,
Văzând în ele ramuri înfrunzite,
Și, cu speranțele reînnoite,
Noi știm că vara va veni-n curând.
Durerile planetei ne apasă,
Dar ne alină frunza de smochin
Știind că vom pleca curând Acasă,
Acolo Sus, în zarea luminoasă,
Cu Cel ce e la ușă-acum. Amin

Simion Felix Martian - Amurgul Planetei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Parcă a-mbătrânit subit planeta
Cu chip ridat, încercănat, livid,
Ca un bolnav ce nu ţine dieta
Şi, sistematic refuzând tableta,
Ignoră diagnosticul perfid.
Nu-i vorba de-o migrenă trecătoare,
Cu care de-altfel s-a mai confruntat,
Ci de simptome îngrijorătoare
Când boala tinde spre cronicizare,
Spre un dezastru generalizat.
Cuprinsă de seismice frisoane,
Planeta, prin vulcanii ce o dor,
Transpiră lavă, cu fierbinţi broboane,
Şi zvârcolindu-se în uragane
Priveşte-ntrebător spre viitor.
Însă „prezent” e timpul de-ntâlnire
Al profeţiilor dinspre trecut
Ce, aducând lumină şi trezire,
Nu încetează să ne dea de ştire:
Pentru Pământ, sfârşitul a-nceput.
Dar pentru că obscurul guvernează
Pe un pământ confuz şi belicos
Vin voci de falşi profeţi, ce delirează,
Şi omenirea se îndepărtează
De singura salvare, de Cristos.
Căci chiar de-s semne înfiorătoare
Care privesc al vremilor apus,
Ele sunt totuşi îmbucurătoare
Pentru acei care cu nerăbdare
Aşteaptă întâlnirea cu Isus.
Este bolnav şi obosit Pământul
Iar asfinţitul lui e iminent
Cum prin profeţi a glăsuit Cuvântul,
Dar când spre cer ne va chema Preasfântul,
Noi îl vom părăsi, spunând: Prezent!

Marin Sorescu - Pitia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pitia șade-n antichitate
Și ne prezice viitorul.
Ca s-ajungi la ea
Pierzi o groază de timp.
Stând la o coadă interminabilă,
Căci viitorul are totdeauna căutare.
Până acum am auzit
Ce le-a spus curat
Tuturor celor dinaintea mea.
Mâine – zicea ea
Ori într-o altă zi,
Ți se va întâmpla ceva
Obișnuit,
Ori ceva extraordinar.

Costel Zăgan - Ergo Sum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu profețiile
la
reverul
mileniului III.
Fac
politica
puiului
de
cuc.
Scriu
licitând
insomnii
cu
cireșe
la
urechi.
Poezia
mătură
cu
noi
prin
ogradă.
Costel Zăgan. Elegii bacoviene

Colinde - În Cetatea Împărătească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În cetatea-mpărătească
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nflorească
Însă nu e rug în floare
Că-i Preasfânta Născătoare.
Lângă Maica-n leagănel
Doarme pruncul mititel,
Iar în jurul pruncului
Crește floarea drumului.
Printre rugii înfloriți
Pare și spini ascuțiți
Pruncu-n somn se mișcă lin,
I-o ajuns mânuța-n spini.
Din mânuța-i pică sânge,
Pruncusoru-ncepe-a plânge.
Taci cu mama, Fiul meu,
Că-ți va fi pruncut mai greu.
Ucenicul când te-a vinde
Și pe cruce te-or întinde
Atunci nașterea de-acum
Îți va face aspru drum.
Când sudoarea îți va curge
Să ne ierți, Iisuse dulce.

Johann Wolfgang Von Goethe - Demon - Străvechi Cuvinte Orfice

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ca-n ziua, când, născându-te, senine
Saluturi soarelui roteau planeții,
Curând treptat s-a împlinit în sine
Ființa ta prin legea dată-a vieții.
Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine,
Așa o spun sibilele, profeții.
Nici timp, nici forță nu slăbesc sub boltă
Tiparu-adânc, ce fraged se dezvoltă.

Jorge Luis Borges - Conjurații

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În centrul Europei au pus la cale o conspirație.
Faptul datează din 1291.
E vorba despre oameni de neamuri diferite, care au religii
diferite și vorbesc limbi diferite.
Au luat ciudata hotărâre de a fi rezonabili.
Au hotărât să uite deosebirile dintre ei și să pună
accentul pe afinități.
Au fost soldați ai Confederației și apoi mercenari, fiindcă erau
deprinși cu războiul și nu știau prea bine că toate
faptele omului sunt la fel de zadarnice.
Au fost Winkelried, care se repede cu pieptul în lăncile dușmanilor
pentru ca ai săi să poată birui.
Sunt un chirurg, un pastor și un administrator,
dar sunt de asemenea Paracelsus
și Amiel și Jung și Paul Klee.
În centrul Europei, pe plaiurile înalte ale Europei, se ridică
un turn de rațiune și credință nestrămutată.
Cantoanele sunt acum douăzeci și două. Cel din Geneva,
ultimul, e una dintre patriile mele.
Mâine vor fi întreaga planetă.
Pare că ceea ce spun nu-i adevărat;
dea Domnul să fie profetic.