proces creativ – Versuri.pro

Eugenio Montale - Rimele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Rimele sunt mai sâcâitoare decât
doamnele Sfântului Vincențiu: bat la ușă
și stăruie. E imposibil să le respingi
și, cu condiția să rămână afară, sunt suportate.
Poetul decent le înlătură
(rimele), le ascunde, trișează, încearcă
o contrabandă. Dar fățarnicele ard
de zel și mai devreme sau mai târziu (rimele și bătrânele)
bat din nou și sunt tot ele.

Christian W Schenk - Sărutul Muzei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

– Vrei să scrii din nou?
Abia ieri ai terminat de zugrăvit!
– Nu, nu vreau!
– Atunci du gunoiul ăsta afară
– Nu-i gunoi, sunt manuscrise…
Cu ochii mari uitându-se la mine
se miră de atâta zăpăceală.
– Nu-i gunoi, repet, sunt..
– Manuscrise.. ştiu
Dar de când scrii pe coji de banane
şi pe cutii de conserve?
– Nu scriu pe ele, citesc!
– Aha, atunci e rândul meu..
vezi de copii!

Cino - Experimentez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Experimentez rime des sa ma relaxez
Mai ales ca-i mai lesne sa creezi in stres
Bineinteles evadez prin ele, din mine ies
Dar nu asta urmaresc
Cand pe foaie le-asez
E-un proces intens cand alimentez
Cate-un vers
Cu cuvinte la a caror inteles am acces
Ele ies, se succed
Cu succes le-am cules
Si capata alt sens
Cand le reordonez
Uneori e mai complex
Ele nu reusesc
Sa exprime expres ce gandesc
Cand le inserez in text
Atunci sa orbesc
Ma setez sa creez
Langa ele innoptez
Le lucrez, prelucrez
Obosesc si adorm
Ma trezesc ca le visez
Nu levitez da meditez
Ma singur in bezna
Realizez, n-am de ales
Ma ridic, le finisez
Asta imi dictez eu prin adio din cortex
Eu complex ma gandesc
E un prag, il depasesc
Si pasesc intra-o stare in care nu ma opresc
Cuvinte se ivesc
Se insiruiesc ca-n dex
Le urmaresc, linii-n dex
Absorbit ca de vortex
La iveala ele ies
De pe coala cand scanez
Si vizualizez orice greseala
O corectez
Fara sa ma limitez
Le iau le faramitez
Pana ajung la miez
Dupa care le organizez
Primele-s alese ca repere
Pe care le utilizez ca sa poa’ sa piesele
Fara sa-mi pese de
Foame, somn sau de sete
Ca sunt rupt de ralitate
Parc-as fi le LSD
Asa explic pe alea vesele
Care oricum sunt?
Sa mai starneasca interesele
Da le serbez cand zambesc
Le pastrez le citesc
Si in cazu-n care nu ma regasesc le-am sters
Altele-s rupte din mine daca ma crezi
Ca prin ele ma testez, le folosesc des
Cand santez
Cu stat de lume sau cand iubesc
Le scriu in loc sa lacrimez
Dovezi ca traiesc
Si patez foi intregi pana le epuizez
Ca prin ele sangerez
Cu ele ma inarmez
Te lovesc in stanga si-n dreapta m-ai inteles
Experimentez rime des sa ma regasesc, yo

Gellu Dorian - Când Scriu o Poezie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când scriu o poezie, las totul în seama nimănui
care stă pitit peste tot și-mi pune toate lucrurile în dezordine,
treburile neterminate, moțăie
ca un pisoi în preajma unei sobe imaginare.
Nu-mi fac griji că nu va fi totul rezolvat
când voi ridica ochii de pe coala de hârtie
lăsată acolo de o vreme pe care am decis să o pierd
prin oraș cu tot felul de inși care habar n-au că scriu poezii –
prea mult timp albit în fața ochilor,
prea multe poezii nescrise,
restul vieții poate să mai aștepte,
deși de fiecare dată când scriu,
trebuie să am tot confortul necesar unei bune dispoziții,
biroul trebuie să fie curat, fără cărți lăsate deschise
cu fața în jos, fără cocoloașe de hârtie,
fără pixuri,
patul din care m-am trezit cu ceva timp în urmă,
trebuie să fie făcut, covorul aspirat,
camera aerisită,
în așa fel încât tot ceea ce a mai rămas de făcut
să las în seama nimănui, care stă pitit peste tot
și nu-mi atrage atenția cu nimic.
Primul pahar cu vin se goleşte încet,
celui de-al doilea îi fac plinul
și privesc lung coala de hârtie în care va urma să zacă
pentru totdeauna poezia
pe care am cărat-o după mine toată viața
până acum când sunt gata să încep să scriu cu atenție
primul cuvânt care nu vrea să se arate
decât la al treilea pahar când dintr-odată se face
lumină în jur și nu mai văd nimic,
gata să observ că din restul întunericului din univers
iese un ins ostenit
care începe să deretice prin casă
și astfel se termină totul –
poate mâine, îmi zic, mângâind fața albă a colii de hârtie
care răsuflă ca o femeie după o zi de așteptare
într-un dormitor plin cu flori,
dar mâine
femeia nu mai este acolo, iar pe coala de hârtie apare
primul vers care-l așteaptă pe ultimul
ca pe o binecuvântare.

Alan feat Kepa - Intro (Sărăcie în Condiții de Lux)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Tu ca artist, ca om de creație
Trebuie să fii conectat tot timpul
În gânduri cu domeniul care creezi
Inspirația nu vine când o chemi
Dacă vrei să vină la comandă, atunci se pierde naturalul
Se pierde sentimentul din creație,
Inspirația nu știe cât e ceasul
Ea poate să apară într-un moment
Și să dispară la fel de repede
Un scriitor poate aborda același subiect de 10 ori
La fel cum un pictor poate picta un peisaj în 10 feluri
Depinde doar din ce unghi privești totul.

Vlad Dobrescu - Cum Se Fabrică

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Băi Dobrescule,
Explică-mi și mie cum e cu beat-urile, rimele,
Tobele, strofele, zi-mi și mie cum se fabrică.
VD:
Dintr-un sample simplu, fac publicul
Să-mi țină pe repeat pentru mult timp beat-ul,
Valorificându-mi celulele cenușii,
Orele târzii-s momentul oportun, ce nu știi?
Poți să te-nteresezi și-ai să vezi că țin laboratorul
În dormitor ca Dexter,
Cu planuri să domini tot globul.
Mă prind diminețile cu-n beat nou trezind tot blocul.
De p-un vinyl vechi, iau sunetul, îl disec, îl tai cap
Pe beat și-l trec prin filtre,
Până-ncepe să sune cum trebuie.
Vreun artist vrea un beat gratis, spune-i să nu-ntrebe,
Zi-i să bage acapella, că-mi rezerv dreptul de a-mi
Selecta clientela,
Că n-am stat treaz noaptea ca să…
Ca să vină orice cârnat și să dea varză pe el.
Știi deja cum le facem,
Eu, Carbon, Sez, Jupiter, Raze One, Sagace,
Și acuma n-ai ce să mai strici,
C-am construit ceva durabil ca extratereștrii antici.

REFREN:
Cum se fabrică,
Zi-mi cum se fabrică,
Totul natural, frate, fii fără panică,
Simte cât de fin pică,
Când fac tobele astea și bătăile inimii mi se coincid.
Cum se fabrică,
Zi-mi cum se fabrică,
Totul natural, frate, fii fără panică,
Simte cât de fin pică,
Și-ntră peste tine prin speaker.

Acum la fel cum Bănică Jr. vrea să fie Elvis,
Alți MC dorm și-nchipuie că sunt pe…
Când vine vorba de scris,
Le place modul în care-mi
Distribui lirica în linii ca la Tetris.
Alții m-au întrebat cum străbat lumea-n lung și-n lat
Stând în camera mea de 3 pe 4.
Păi e vorba de concentrare,
Pun ce gândesc într-un text,
După aia-l spun cu voce tare,
Că rimele-s produsu-n sine,
Nu-i publicitate, și d-azi în toate-s originale.
Nu-i publicitate, și când le bag,
Te-ntrebi de unde le scot,
Dacă mai sunt pe stoc.
Fără îndoială, frate, multe de tot.
Da stai așa, nu veni peste mine, băi nene,
Doar ai văzut ce-a pățit Steve de pe Animal Planet.
Eu redactez catrene, ș-apoi le capsez cap la cap,
Ca să capete putere,
Să devastez arene.
Sunetistul zâmbește nervos cu degetul
P-un buton roșu ca Brejnev,
Dar nu mai am de ce să-mi fac griji,
C-am dat mesajul și-am zburat ca extratereștrii antici.