https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/ioana-cristea-vino-neica-vino-ncoa https://versuri.pro/ioana-cristea-vino-neica-vino-ncoa#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88270 →]]> Vino, neică, vino-ncoa,
Vino-n vale la mândra
Să stăm amândoi pe luncă
S-ascultăm cucul cum cântă.
Cântă cucul și-o mierliță,
Eu te-aștept să-ți dau guriță,
Mai pe seară pe răcoare
Cântă și-o privighetoare.
Vino, neică, vino-ncoa,
Vino-n vale la mândra
Să stai doar o săptămână
Să-ți pară gura mai bună.
Că guriță ca la mine
Nu găsești la alta-n lume,
Că guriță ca a mea
N-are, neică, nimenea.

]]> https://versuri.pro/ioana-cristea-vino-neica-vino-ncoa/feed 0 https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-campeneasca https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-campeneasca#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80554 →]]> Privighetoarea, de-a plecat,
Se-ntoarce-n primăvară,
Să cânte: multe n-a-nvățat –
Străvechi, dulci cânturi iară.

]]> https://versuri.pro/johann-wolfgang-von-goethe-campeneasca/feed 0 https://versuri.pro/john-keats-oda-unei-privighetori https://versuri.pro/john-keats-oda-unei-privighetori#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80733 →]]> Simt o durere-n suflet și-amorțesc,
Parc-am băut cucută, sunt slăbit,
Sau parcă-n nori de opiu ațipesc
Și către Lethe mă scufund grăbit:
Nu pizmuind frumosul tău destin,
Ci fiindcă fericită știi să fii,
Driadă ce prin arbori te avânți
Și uneltești blajin
Cu fagii verzi, cu umbre mii și mii,
Din gât, sonor, tu despre vară cânți.
Un pic de vin din cel ce-a fost păstrat
La rece ani de zile în pământ,
Cu gust de flori și pajiști înzestrat,
Și voie bună, dans, Provensal cânt!
O cupă cu al Sudului cer viu
Ca Hipocrene, cel timid izvor,
Cu bule ce deasupra ies puhoi
Și zâmbet purpuriu;
Ah, ce-aș mai bea, apoi să plec ușor
Și-n codru să ne pierdem amândoi.
Să plec în zări, să nu-mi mai amintesc
De tot ce tu prin frunze n-ai habar,
Sfârșeală, fierberi, chinul nebunesc
De-aici de unde toți oftează-amar;
Unde bătrâni zac triști, paralizați,
Tinerii-s palizi, slabi și iute mor;
Unde în minte se-mbulzesc mâhniri
Și ochii-s disperați,
Unde splendoarea se ascunde-n nor
Și doar în viitor sunt noi Iubiri.
Spre tine vreau să zbor, oriunde-ai fi,
Dar nu în car cu Bachus, tras de-un leu,
Ci cu-aripile dulcii Poezii,
Chiar dacă mintea mea gândește greu;
Sunt iar cu tine! Noaptea s-a îmblânzit,
Regina-Lună stă pe tron, firesc,
Cu zâne stele-n jur, dar aici jos
Lumina a pălit,
Doar niște raze-n vânt mai licăresc
Pe drumul verde, trist și sinuos.
Pe ce flori calc acum nu am habar,
Nu simt tămâia cu-al ei blând odor,
Dar pot ghici în beznă orice har
Pe care firea-l pune binișor
În pomii fructiferi, în crâng, pe plai;
În păducel, și în măceș, colea;
Și-n violeta ce s-a cam uscat
Și-n pruncul lunii mai,
Floarea de mosc ce stă sub roua grea,
Și-n muștele ce zboară pe-nserat.
Ascult în întuneric, și ades
Simt că iubesc al Morții caracter,
Și o alint, și versuri dulci îi țes,
Ca să-mi ridice sufletul la cer;
Căci moartea-mi pare azi un blând răgaz,
În miez de noapte să mă sting tihnit,
Când al tău suflet știu că-și ia avânt
Într-un profund extaz!
Dar cântul tău străin mi-a devenit –
E ca un recviem, căci sunt pământ.
Tu, Pasăre, prin veacuri ai trecut!
Și oameni hămesiți nu te-au călcat;
Iar glasul tău de-azi noapte l-au știut
Demult cândva, și clovn, și împărat;
Poate c-același cântec a găsit
Un drum spre Ruth, care plângea amar
De dor de casă, pe ogor străin;
Același ce-a vrăjit
Ferestrele prin care se văd clar
Mări înspumate, țări de of și chin.
Ah, chin! Cuvânt ca clopotul sonor
Ce cu bătaia lui mi te-a furat
Adio! Gândul nu-i înșelător,
Spun unii-așa, dar nu-i adevărat.
Adio! Cum dispare imnul tău
Peste pășuni și peste-un râu tăcut,
Pe deal în sus; și-acum s-a adâncit
În următorul hău:
A fost real sau doar mi s-a părut?
Muzica tace: – Dorm sau m-am trezit?

]]> https://versuri.pro/john-keats-oda-unei-privighetori/feed 0 https://versuri.pro/john-keats-oda-la-o-privighetoare https://versuri.pro/john-keats-oda-la-o-privighetoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80735 →]]> Inima-mi strânsă cade-n somn în chin,
Ce mă apasă parcă-aş bea cucută,
Sau chiar acum un opiat închin
Care străfund în Lethe mă strămută:
Nu că aş fi cu pizmă către tine,
Ci iau la bucuria ta mult parte,
Driadă de pădure ce te-mparte
Aripa melodiei line
Printre fagi verzi umbrind la nesfârşit,
Verii îi cânţi înalt din gât răpit.
De-aş bea numai odată dintr-un vin
De ani răcit în adâncimi săpate,
Şi mirosind ca Flora printre roade,
Ca dansul provensal de soare plin!
O cupă numai din arzândul sud,
Având adevărata hippocrene
În care perle cu scântei asudă
Şi peste buze purpură aşterne;
Să beau şi părăsindu-mi lumea toată,
Să pier cu tine-n pădurea-ntunecată.
Să pier departe, dizolvat, uitând
Ceea ce nu-ţi dă ramul tău nicicând,
Grija de-aici, febră şi vlăguire,
Căci oamenii se strâng geamăt să-audă,
Paralizia pune-n păr reci fire,
Un spectru sieşi, tinereţii-i rudă
Şi e gândirea numai o mâhnire
Cu ochi de plumb în disperare
Şi Frumuseţea-i cu stinsă privire,
Şi dragostea tânjind în gheaţă pare.
Spre tine vreau avântul meu să zboare,
Nu lângă Bacchus şi-ale sale fiare,
Pe aripi poezia să mă poarte
La cer, deşi ezit şi întârziu;
Cu tine sunt. E luna-n nori departe
Împărătească-n noaptea-n luciu viu,
Cu roi de zâne, stelele mult tandre;
Aici însă lumina nu răsare,
Doar cea venind de sus prin câte-o boare
Prin umbra înverzită şi meandre.
Nu pot să văd ce flori am la picioare,
Nici vreun parfum plutind peste o creangă,
Dar în bezna balsamică mă leagă
Aromele intrate slujitoare
La pomi cu rod sălbatic de pe plai,
La spini şi la măceşul ciobănesc,
La violete ce iute veştejesc,
La pruncul vârstnic din mijlocul de mai:
Un trandafir de mosc, cu vin de rouă,
Şi peste care muşte-n zumzet plouă.
Ascult bezna ades: ajutătoare
Am privit moartea, dragoste aproape,
Şi muza-mi a ştiut rime să-i sape,
Ca-n duh să-mi piardă ultima suflare.
Să mor îmi pare voluptate azi,
În miezul nopţii fără suferinţă
Pe când în cer sufletu-ţi ia fiinţă
Într-un aşa extaz!
Dar nu-ţi voi auzi înaltul cânt
De recviem, căci voi fi sub pământ.
Nu eşti a morţii, fără moarte, lege!
Lacom popor nu-ţi calcă pe mormânt.
Ca-n noaptea asta-n vremuri vechi, sunând
Vocea ta a urcat în rob şi rege.
Poate acelaşi cânt a fost o zestre
În inima lui Ruth când fără casă
În grâu străin bea lacrimi, dureroasă;
Acelaşi a vrăjit sacre ferestre
Deschise către mări, primejduit,
De pe pământuri din pierdutul mit.
Pierdutul mit! Fu clopot ăst cuvânt
Şi m-a redat smulgându-mă din tine.
Adio! Fantezia nu ne ţine
Cu amăgeala-i, cum se spune-n vânt,
Înşelătoareo, imnul tău cu plâns
Trece de câmp, de râu, suie pe creastă,
Iată acum întru adânc s-a strâns
În luminişul văii ce-l adastă:
E o închipuire, vis enorm?
Cântecul a pierit: – Sunt treaz sau dorm?

]]> https://versuri.pro/john-keats-oda-la-o-privighetoare/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unui-poet-minor-de-antologie https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unui-poet-minor-de-antologie#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80909 →]]> Unde este amintirea zilelor
care-au fost ale tale pe pământ și au țesut
fericirea și durerea și au însemnat pentru tine universul?
Râul numărat al anilor
le-a pierdut; ești un cuvânt într-un cuprins.
Altora zeii le-au dat slava interminabilă,
inscripții și mențiuni și monumente și istorici conștiincioși;
despre tine nu știu altceva, prietene obscur,
decât că ai auzit privighetoarea, într-o după-amiază.
Printre buruienile din umbră, umbra ta vană
va socoti că zeii au fost zgârciți.
Dar zilele sunt o rețea de mizerii mărunte,
și oare există o soartă mai fericită decât aceea
de a fi cenușa din care e făcută uitarea?
Asupra altora zeii au aruncat
inexorabila lumină a gloriei, care examinează măruntaiele și numără
crăpăturile
gloriei, ajungând astfel să ofilească trandafirul venerat;
cu tine au fost mai miloși, frate.
În extazul unei înserări, până nu se lasă noaptea,
auzi trilul privighetorii lui Teocrit.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-unui-poet-minor-de-antologie/feed 0 https://versuri.pro/spiridon-popescu-mi-am-ascuns-cantecul https://versuri.pro/spiridon-popescu-mi-am-ascuns-cantecul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=63118 →]]> «Mi-am ascuns cântecul în urechea armăsarului tău,
Poate ți-o prinde bine în caz de primejdie»,
Mi-a spus Privighetoarea și-a zburat mai departe.
Eu n-am pus mare preț pe spusele ei
Totuși, odată simțind o arsură în suflet,
Mi-am amintit de acest cântec și l-am aruncat cu sete în urmă.
S-a înălțat deodată un zid
Cu mult mai puternic decât zidul de gresie.

]]> https://versuri.pro/spiridon-popescu-mi-am-ascuns-cantecul/feed 0 https://versuri.pro/jorge-luis-borges-privighetorile https://versuri.pro/jorge-luis-borges-privighetorile#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=80937 →]]> În care ceas de noapte-al Engliterei
ori tainic ceas de Rin necontenit,
ce noaptea de pierdute nopți străbate,
la-al meu neștiutor auz ajuns-a
greu de mitologii măiestru-ți tril,
oh, a persanilor privighetoare
și-a lui Vergiliu? Niciodată, poate,
eu nu te-am auzit, dar pe vecie
viața mea de-a ta-i nedespărțită.
Un duh rătăcitor îți e simbol
în cartea de enigme. Iar Marino
te-a botezat sirenă a pădurii.
Cânți iscusit într-a Julietei noapte
și-n încâlcita pagină latină.
Cântarea ți-o înalți în pinii falnici
de pe meleag german cu tril iudaic
de Heine modelat, când trist, când vesel.
Keats pentru toți ți-a veșnicit cântarea.
Numele toate câte ți-au fost date
spre-a-ți proslăvi cântarea ne-ntrecută
încearcă vrednice de ea să fie,
privighetoare-a umbrei. Agareanul,
cuprins de încântare, te-a visat
cu pieptul săgetat de spinul rozei
pe care sângele o înroșește
în clipa de pe urmă. Cu migală,
urzesc în asfințit acest poem,
privighetoare-a țărmului și-a mării,
ce-n amintire, -nflăcărare și legendă
te mistui de iubire, mori cântând.

]]> https://versuri.pro/jorge-luis-borges-privighetorile/feed 0 https://versuri.pro/gabriela-melinescu-in-carciuma-sub-colivia-privighetorii https://versuri.pro/gabriela-melinescu-in-carciuma-sub-colivia-privighetorii#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=65286 →]]> În cârciumă sub colivia privighetorii
am văzut cum o ceață s-a lăsat
ca un ghips alb căzut de pe șalele lucitoare
ale părintelui
Ioan bărbat.
Și un prunc, roșu sigiliu,
privighetoarea cu gheare oțelite arată
cum neclintită vuia ca o splendoare hibernală
și-n fiecare zvâcnea gândul de-a o mânca.
Și douăzeci și patru de mâini roșii senzual începură să arunce banii.
Ca într-o groapă bulgarii galbeni cădeau stăpânul privighetorii zăcea înveșmântat în haine
stranii.
Și dincolo de îndelungile prietenii, izbucni soarele peste acest vesel masacru ca un strălucit animal veni după crimă tarat de mirosul descompus și sacru.

]]> https://versuri.pro/gabriela-melinescu-in-carciuma-sub-colivia-privighetorii/feed 0 https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-o-privighetoare https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-o-privighetoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=81266 →]]> Privighetoare-a nopţii, ce aştri făcuţi plângeri
ce flori făcute-acorduri, în inima ta cântă?
Tu, pasăre-a plăcerii, din ce grădini cu îngeri
sorbi apa cea curată ce-ţi moaie guşa sfântă?
Ca vocea ta să fie-n triumf stăpână peste
noaptea de mai, ce muzici se despletesc în spaţii
naintea ta, din pieptul tău mic suind pe creste,
imense ca o mare şi-un cer de incarnaţii?
Oare atlazul lunii ţi-astupă fina urnă
cu giuvaiere-azure, frumoase şi fidele?
Un zeu îţi cântă-n suflet? Din ce adânc nocturnă
eternitate ciocul tău ciuguleşte stele?

]]> https://versuri.pro/juan-ramon-jimenez-o-privighetoare/feed 0 https://versuri.pro/maria-ciobanu-feat-ion-dolanescu-face-m-as-privighetoare https://versuri.pro/maria-ciobanu-feat-ion-dolanescu-face-m-as-privighetoare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=66519 →]]> – Face-m-aș privighetoare
Să cânt numai pe răcoare,
Să cânt numai pe-nserat
Pentru neic-al meu din sat.
– Să cânți, mândro, să te-ascult
Că nu mi-ai cântat de mult.
– Face-m-aș o floricea
Neică-n grădinița ta.
– Să viu numai pe-nserat
Și să m-apuc de udat.
– Când oi face floricele
Să rupi tu, neică, din ele.
– Face-m-aș un pui de cuc
La mândruța să mă duc,
Să stau pe umărul ei
S-o ciugulesc de cercei,
Să-i hăulesc la ureche
Și să ne facem pereche.
– Fă-te, neică, ce te-oi face
Și lasă-mi inima-n pace,
Fă-te cicoare-n câmpie
Și dă-mi ochișorii mie,
Ochii tăi, cicoare-albastră,
Nu-s ca ei pe valea noastră.
– Mă fac, mândruță, mă fac,
Dar cu cine-mi este drag,
Mă fac, mândruță, cu tine,
Tu mireasă și eu mire
Și-apoi să ne facem casă
Unde-o fi umbra mai deasă.

]]> https://versuri.pro/maria-ciobanu-feat-ion-dolanescu-face-m-as-privighetoare/feed 0