Priveghere

Ioan Silvan – Nimicită de Ignoranță, Ea, Inabordabila Lumină

de

Nimicită de ignoranță, ea, inabordabila lumină.Prea îndrăzneața lumină orbind detaliilesub semnul rămânerii acestui timppartea necunoscutului,care, inevitabil, răspunde apelurilorvenite din superficialitatea simțiriiîn cea mai apropiată suprapunere de lumină,ea, inevitabila parte a văzduhuluiajutând diminețile în trezire,dă nopților veghea propriei liniști,deci, iată-mă, descoperind-oca efect al dorinței ei de comunicare;atunci, cerurile s-au dislocatdin proprietățile pământuluinimicind dizgrația purei întâmplări,devenind astfel … Citește mai mult

Tudor Arghezi – Priveghere

de

Nu-nchide ochii, nu adormi.Ceasul e pe-aproape, pe-aci.Trebuie să treacă. Poate cam pe la toacă,Poate cam între vecernii și utrenii,Cam după amurgul cu mirodenii.Pe la greieriș,Când își ivește în papuri, furiș,Luna creastă. Cam pe vremea ăsta.Ia seamă bine. Ceasul o singură dată vine.Bagă de seamă.Nu tăcea dacă auzi că te cheamă.Spune-i ceasului:-,,Ți-am auzit aripa de seCâtă-ți … Citește mai mult

Valeria Peter Predescu – Cele Zece Fecioare

de

Zis-a Domnul: „PrivegheațiȘi pe Mire-L așteptațiTot candelele plineCă nu știți ceasul când vine!”.Miezul nopții a sunat,Mirele s-a arătatȘi cele zece fecioareIes întru întâmpinare.Cinci fecioare înțelepteAu știut cum să-L aștepte,De ispită neînvinse,Aveau candelele aprinse,Celelalte cinci fecioareCu ispită-nșelătoareValul lumii le-a cuprins,Candelele li s-au stins.Iară Mirele voiosDe-al credinței drag prinos,Pe-nțelepte le-a primitÎn palatu-i strălucit,Dar pe cele ce uitarăLe-a … Citește mai mult