primul razboi mondial – Versuri.pro

Gheorghe Zanat - Nu Plânge Maică, Românie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Versuri găsite în rănița unui soldat mort în toamna anului 1918,
pe muntele Sorica, din Carpații de curbură.
Nu plânge, maică, Românie,
Că am să mor neîmpărtășit,
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.
Nu plânge, maică, Românie!
E rândul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!
Nu plânge, maică, Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!
Nu plânge, maică, Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi mare!

Lucian Blaga - 1917

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece
tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de
cârmă.
Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din
apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.
Mâine bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă – lemn,
când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
cădea-va întâiul? – Când fiecare pe cealaltă
frunte
ar vrea să citească un semn.
Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile
cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!.

Axel - Povestea Unei Eroine (Ecaterina Teodoroiu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Povestea începe în 1894
14 ianuarie, doctorul dădea cu subsemnatul
E clipa-n care apărea pe lume
o ființă gingașă, Ecaterina avea să-i fie nume
O fată simplă, nimic deosebit
Totul până-ntr-un moment, așa nefericit
Crescuse, avea 20 de ani pe-atunci
Era soră medicală, trăia pe front printre cadavre fără cruci
Avea și-un frate, lupta pentru țară
Între ei era o legătură specială, ba chiar una rară
O nouă zi, n-avea să fie și un nou început
Primul război mondial, orice s-ar fi putut
întâmpla
Da’ uite că s-a întâmplat
Ce nimeni n-ar fi putut percepe-adevărat
Fratele ei era căzut pe front, ciuruit de gloanțe
A-ncercat să-l aducă la viață, da’ fără pic de speranțe
A încercat orice se putea încerca
L-a implorat și pe Dumnezeu ca să nu îl ia
Da’ uite că s-a întâmplat
Ca să vezi ghinion, într-un final a decedat.

Acum era singură, nu știa ce să facă
Trebuia s-aleagă un drum, sufletul ei n-avea cum să tacă
A ales să-i ia locul, să lupte pentru țară
În locul fratelui căzut, era tristă, da’ nu vroia să pară
A luptat pe front, a fost o adevărată eroină
10 octombrie, 1916, Bătălia de la Jiu
Toată lumea știe că ea a fost de vină
Atunci am câștigat, poate datorită ei, chiar dacă tu nu vrei
s-accepți
A fost o femeie printre sute de bărbați ce stăteau drepți
În fața oricărui inamic
Slab sau puternic
Poate că a fost femeie, dar avea un suflet neînfricat
A murit pentru țară iar asta va fi veșnic adevărat
22 august, 1917, ce zi nenorocită
Atunci a fost împușcată-n piept eroina mult iubită
Cu ultima suflare i-a încurajat
Pe ostașii ce păreau de neînduplecat
„Înainte băieți, sunteți cu mine!”
Bătălia era câștigată, nu mai conta
În fine
Acum luptă pe frontul îngerilor alături de fratele mult iubit
Au căzut pentru țară, dar amândoi păreau un singur suflet ce era fericit.

Acum un liceu îi poartă numele
CNET lasă sumele
Că aici nu contează
De aici ieși om
Aici se-nvață
Da’ trebuie să ții pasul dacă vrei să faci față
Că e greu, n-am să te mint, câteodată ești varză
Avem profesori bine pregătiți în orice domeniu
Română, mate, fizică, la chimie ne-a vorbit de arseniu
Câte-aș putea spune despre acest liceu
Aici se fac ore pe bune, nu se vorbește de Morfeu
Nume pentru renume, cam așa aș putea spune
Că mii de elevi ce-au terminat în Ecaterina
azi spun „Ecaterina ai toată stima”.

Și-acum toată lumea spune
Ecaterina, nume pentru renume
Și-acum toată lumea vrea
Ecaterina, tu ești eroina mea

Alexei Mateevici - Deasupra Târgului Bârlad

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deasupra târgului Bârlad
Trecut-a un aeroplan
Ș-un snop de pâine-a aruncat
Cules din lanuri de german:.
„Noi semănat-am primăvara
Cu pâinea voastră toată țara,
Grădină, vale, deal și șes, –
Ș-acuma roada am cules.
Mai mult de foame nu ni-i frică,
Sătui ne ține Muntenia,
Degeaba oastea se ridică,
Și prinde toată România”.
Așa hârtie-a fost legată
De-un snop de pâine aruncată.
O, Doamne, unde-i ispășirea,
O, Doamne, unde-i mântuirea?.
Străinii ne-au mâncat sudoarea,
Iar noi ne chinuim flămânzi.
Pământul, ce ne-a fost ca floarea,
Din colț în colț tu îl aprinzi.
Afurisirea cadă, Sfinte,
Judecătorule Părinte,
Pe cei ce țara ne-au vândut
Și robi năvalei ne-au făcut.
Dar milă fie-ți de creștini,
Ce spicul din sudori îl crește,
De-un biet, nevinovat român,
Ce-și spune-amarul românește.
Vezi, Sfinte, țara-i țintirim,
Ne izbăvește de hârșim,.
Și pentru chinuri și sudori,
Și pentru bieții muncitori, –.
O, Doamne, vie ispășirea,
O, Doamne, vie mântuirea.
Mărășești, 15 iulie 1917

Bertolt Brecht - Din Primul Război Mondial

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Prin locurile înaltei societăţi
Se consideră o slăbiciune să vorbeşti despre hrană.
De fapt e astfel: ei au
mâncat deja.
Slăbiciunea trebuie să părăsească pământul
fără să fi gustat
o carne bună.
Pentru a se minuna de locurile din care vin şi
spre care se îndreaptă
rafinatele seri li se par
prea obositoare.
Ei n-au văzut încă
munţii şi oceanul
când vremea lor a şi luat sfârşit.
Dacă slăbiciunea nu poate
gândi asupra a ceea ce-i slab
ei nu vor învia niciodată.
Pâinea flămânzilor a fost
deja mâncată.
Carnea a devenit necunoscută. E nefolositoare
aşa cum e vărsată pe hainele oamenilor.
Dafinul crescut
a fost lăsat să cadă.
Din coşurile fabricilor de arme
se înalţă fumul.
Casa picturii ne vorbeşte de
marile timpuri care vin.
Pădurea creşte încă,
câmpiile sunt grele încă,
încă mai sunt în oraşe,
oamenii încă respiră….
În calendar ziua nu e
aratată încă.
Fiecare lună, fiecare zi
se deschide cu altă minciună. Una din acele zile
urmează a fi însemnată cu cruce.
Muncitorii disperă după pâine.
Negustorii disperă după pieţe.
Şomerii au flămânzit. Angajaţii
sunt acum flămânzi.
Mâinile care au stat încrucişate au iarăşi de lucru.
Ele fac muniţie.
Acei care ne iau carnea de pe masă
predică mulţumirea.
Acei cărora li se donează contribuţia
cer şi sacrificiul.
Cei care mănâncă vorbele flămândului
în minunatele timpuri care stau să vină.
Aceia care au lăsat ţara să cadă-n prăpastie
numesc conducerea ei prea dificilă
pentru un om de rând.
Când liderii vorbesc de pace
oamenii de rând ştiu deja
că un alt război urmează.
Când liderii dau curs războiului
ordinul de mobilizare a şi fost scris.
Cei care stau în vârf ne spun: Pace
şi război
sunt de substanţă diferită.
Dar pacea lor şi-al lor război
ca vântul şi furtuna sunt.
Războiul creşte din pacea lor
ca fiul din pântecele mamei.
El poartă
înspăimântătoarele ei trăsături.
Războiul lor ucide
și pacea lor e totuna
când se lasă la urmă.
Pe un zid a fost mâzgălit:
Ei vor război.
Omul care a scris-o
a şi căzut.
Cei din vârf ne spun:
Acesta e drumul spre glorie.
Cei de jos adaugă lângă asta:
aceasta e calea spre mormânt….
Războiul care urmează
nu e singurul. Acolo au fost
alte războaie înainte de acesta.
Când ultimul se-apropie de final
atunci avem învingători şi învinşi.
Între cuceriţi oamenii simpli
flămânzesc. Între cuceritori
oamenii simpli asemenea flămânzesc.
Cei din vârf ne spun: Camarade
Rămâi în armată.
Însă adevărul poate fi văzut
în bucătărie.
Aceeaşi încredere în inimile lor ar trebui să fie.
Dar pe farfurii
sunt două feluri de raţiune.
Când va fi timpul de marş, mulţi nu ştiu
că duşmanul lor e chiar în fruntea lor.
Vocea care le dă ordine
e vocea inamicului şi
omul care vorbise despre inamic
e însăşi inamicul.
E noapte.
Cupluri căsătorite
se mint în paturile lor. Tinere femei
își poartă orfanii.
Generale, tancul tău e un vehicul puternic
care zdrobește pădurile și culcă la pământ o sută de oameni.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un șofer.
Generale, bombardierul tău e puternic.
zboară mai repede ca o furtună și
încarcă mai mult de un elefant.
Dar are un singur defect:
are nevoie de un mecanic.
Generale, omul e foarte folositor.
El poate zbura și poate ucide.
Dar are de asemenea un singur defect:
el poate gândi…