prier – Versuri.pro

Mihai Codreanu - Prier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cântă privighetoarea-n crâng. Seninul
Din luna liliacilor în floare
Vibra de trilurile-ncântătoare
În care pasărea-și topea suspinul.
Pe-ntinsuri se cernea, solemn, declinul
Părintelui suprem, slăvitul Soare.
Și-n goluri largi, Diana călătoare
Plutea așa de albă cum e crinul.
Pe undeva, din văi, porni deodată
O melodie-atâta de curată,
De parcă-un înger dorul sta să-și spună.
Părea că-s armonii din Prier smulte –
Pe când în crângul poleit de lună,
Tăcu privighetoarea să le-asculte.

Hafez - Când Nu Te-Ndeamnă Prier Cântări de Turturea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când nu te-ndeamnă Prier cântări de turturea
spre cupei desfătate – te pot eu vindeca?
Când roza vălu-și lasă și păsări iarăși cântă,
păstrează cupa-n mână și lacrima ți-o zvântă.
De ce să mori de sete, când ai la îndemână
a vieții sfântă apă peste tristeți stăpână?
Cât încă-i primăvară – culori, miresme și cânt
să sorbi adânc, căci iarna le-or stinge în curând.
Cât ține o domnie și-a regilor măriri?
Din tronuri și regate rămân doar povestiri.
Pe-a cerurilor poartă stă scris: Nefericit
e cel ce lumii-acestei surâsuri n-a cerșit.
Ci-a lui Hatim-Tai suflet să fie-o sărbătoare
în zâmbet petrecută și-un veac de încântare.
Divanul

Romulus Vulpescu - Ruga Mea De Seară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îngăduie, Doamne, să-mi închei
Rugațiunea de seară ca de-obicei:
„Bunule Dumnezeu,
Când ai să vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întâi pe câinele meu,
lăsându-mă-n viață pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătâi.
Și să nu mă socoti mișel,
Dar fie-mi oricât de greu,
Părinte, -ndură-Te-a-mi hărăzi,
După ce și-o da sufletul, încă o zi:
Ca moartea lui s-o plâng eu.”

Lucian Blaga - Prier

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Amurg fecund, din altă vârstă,
amurg fecund de Prier e,
precum a fost și altădată,
când Leda albă se-nvoise
să-ndure-n albul de narcise
povara unei lebede.
Pe-o nicovală pitpalacul
își bate cântecul fierbinte.
Sub straiuri moi,
subt verde linte
zămislește viața lacul.
Coboară-n fericiri de stuh
puteri cu aripi, din văzduh.
Și vegetația de apă
dă învoaltă în smaragde.
Sămânța lebedei divine
în seara cântă pretutindeni,
cântă-n trupuri de Undine,
în Mării, în Flore, Magde.