prefață – Versuri.pro

Miron Radu Paraschivescu - Prefață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Desigur că un demon sălășluiește-n mine
Pătrunzându-mi gândul ca un ac.
Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine
Și-mi pune întrebări la care tac;
Sădește-n suflet, ca într-o grădină,
Răsadul îndoielii, din truda fără glas,
La fel ca și o umbră ce crește din lumină,
La fel cu vlaga nouă ascunsă în popas.
Adesea, piscul negru în furtună,
Îmi pare strălucind pe zări senine
Și-njurătura-mi pare vorbă bună.
Desigur că un demon sălășluiește-n mine.

Charles Baudelaire - Prefața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Greșelile, păcatul, zgârcenia, prostia
Ne-aruncă-n suflet zbucium și-n trupuri frământări
Și noi nutrim cu grijă blajine remușcări
Așa cum cerșetorii își cresc păducheria.
Păcatele ni-s aspre, căințele mișele,
Mărturisirea noastră ne-o răsplătim din gros
Și iar ne-ntoarcem veseli pe drumul gloduros
Crezând cu lacrimi sterpe că ne-am spălat de rele.
În mrejele pierzării prelung Satan ne plimbă
Și sufletul ni-l lasă vrăjit și vlăguit
Și al voinței noastre metal neprețuit
Acest chimist destoinic în aburi îl preschimbă.
Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde și ne joacă!
De tot ce-i murdărie ni-i sufletul atras;
Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,
Senini, printr-o adâncă și scârnava cloacă.
Cum mușcă-un muieratic sărac, cu desfătare
Căznitul sân al unei vechi târfe scăpătate,
Gustăm și noi o biată plăcere, pe-apucate,
Ca pe-o lămâie veche storcând-o cât mai tare.
Noroade-ntregi de Demoni în capul nostru zbiară
Foind ca milioane de viermi încolăciți
Și-n pieptul nostru Moartea, când răsuflăm trudiți,
Cu gemete mocnite, râu nevăzut coboară.
Dacă pumnalul, focul, otrava, siluirea
N-au vrut să-și puie încă blazonul lor poznaș
Pe pânza care-o țese destinul nostru laș
Pricina e că slabă și trândavă ni-i firea.
Dar printre șerpi, pantere, șacali, mistreți, cățele,
Maimuțe, vulturi, scorpii și monștri ce se zbat,
Se târâie, rag, urlă, sporind neîncetat
În noi menajeria năravurilor rele.
E unul și mai mârșav, mai slut, mai rău la fire!
Deși nici nu se zbate și nici nu-i zgomotos
El ar distruge lumea întreagă bucuros
Și-ntr-un căscat s-ar prinde să-nghită-o omenire.
Urâtul e! – Cu lacrimi în silă revărsate,
Visează eșafoduri fumând nepăsător.
Pe monstru-acesta gingaș tu-l știi, o! cititor,
– O! cititor fățarnic, -tu, semenul meu, -frate!

George Topârceanu - Prefață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prefaţă.
Prin ce ţinuturi rătăceşti
Pribeagă?
În care grotă din poveşti
Ai hibernat – o vară-ntreagă?.
O, Muza mea cu nasul mic
Şi coapse fine,
Abia sculptate din nimic,
De ce te-ai dus de lângă mine?..
Ţi-am prins în părul inelat
Vreo floare artificială?
Te-am ofensat
Cu vreo metaforă banală?.
Ori mi-ai bătut vreodată-n geam
Şi, spionând perdeaua trasă,
Te-ai supărat că nu eram
Acasă?..
Vrei poate macii din livezi
Pe toţi cu mâna ta să-i scuturi?
Sau te distrezi
Cu pălăria după fluturi?.
N-ai adormit cumva pe-afară
Şi te-ai trezit sub un umbrar,
Îndrăgostită de-un măgar
Ca-n Visul unei nopţi de vară?.
Cu Demonul lui Lermontof
Te-i fi-ntâlnit şi ţi-a fost frică?..
Nu ţi-a intrat cumva-n pantof
O pietricică?.
(De-aceea-mi iese şchiop şi mic
Un vers, în fiecare stanţă..
Vezi, tot m-ai inspirat un pic
De la distanţă!).
Ori m-ai zărit vreodată stând
Cu Muza altuia? Se poate.
Le-am spus cuvinte dulci, pe rând,
La toate..
Dar n-am făcut-o pe furiş
Cum fac confraţii mei cu tine,
Ci pe afiş
Mi-am spus păcatul la oricine,.
Şi confidenţele, tu ştii,
Le-am dat pe faţă, tale-quale,
Într-un volum de Parodii
Originale..
Oricum, de-o fi ca-n viitor
Să placă stihurile mele,
Las mărturie tuturor
Că n-ai colaborat la ele.
Că singur m-ai lăsat să scriu
O carte-ntreagă fără tine..
Şi dacă totuşi mai târziu
Te vei întoarce lângă mine,.
Nici nu te-alung, nici nu te-mpac,
Ci-n fundul călimării crunte
Muind un deget, am să-ţi fac
Un benghi în frunte!

Ion Pena - Prefață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gingaș întâi, un ger îmi crește-n oase
O iarnă rea, cu-aromă plumburie.
Din piscuri mari de piatră și trufie
Mă râd, bălane, stele somnoroase.
E chinul meu trudind între hotare
Nelimpezi înainte, nici în urmă
Ca să culeg din vreme ce se curmă
O zestre-abea, cu boabele amare.
Visai un pod pe veacuri și pe spații
Sub care-o lume proaspătă să crească
Dar mărginit în coaja lui firească
Se sparse visu-n câteva vibrații.
Drumeț, bătrân acuma de înfrângeri,
Întorc în umbră aripile-acasă.
Poema strâmbă doar le e rămasă.
Te simt, citită, inimă cum sângeri.

Nicolae Labiș - Prefața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Mă uit la mine și m-amuz
Ce fraged sunt și ce hurmuz!
În răsfățări candide-înot.
Atât venin, de unde scot?
Și ce hazliu îmi este-acest
Timpan al inimii, ce gest!
Și sufletul răsfrânt ca un
Larg evantaliu de păun.
Dar lumina respirând trudit
Mă fierbe-n duhu-i și mă schimbă,
Când atârnat de infinit
Mă face pentru clopot limbă.

Virgil Gheorghiu - Prefață

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Catarg de vis târăsc prin humă.
Nici zbor, nici aruncări de pumă,
Ca stoluri pe un obelisc
Cuvinte vin, precum veneau
Pe fruntea sfântului Francisc.
În baltă, clisă și gunoi,
Condeiu-mi bont întind și-nmoi;
Nu sunt un artificier
Să-mi scriu prenumele pe cer.
Dar lectorii cu minte trează,
Vedea-vor cartea de-nnoptează,
Că putregaiul pe hârtie
Străluce ca o galaxie!