Daniel Vişan-Dimitriu – Poștașul
O viață-ntreagă, biet poștaș,Ducând scrisorile-n oraș,Zâmbea la toți, zâmbea amar,C-o mână peste-un buzunar.Era un gest mărunt, un ticȘi nimeni nu-i zicea nimicAtunci când tot cu ea dădeaZiare, pensii.. ce avea.Trecut-au ani. L-am întâlnitÎn mers domol, îmbătrânit,Cărându-și zâmbetul amarȘi mâna înspre buzunar.„Ce ții acolo?” -am întrebat.El mă privea puțin mirat,Dar mi-a răspuns: „Aici am euScrisoarea către … Citește mai mult