post – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Muza Cea de Miercuri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Muza mea de miercuri mi-a venit.. de post!!!
Dar a fost cu mine, carevasăzică,
După ce şoptit-a: „Doar când eşti un prost,
Nu-ţi dai dezlegare de-i la o adică!”.
Şi mi-am dat eu singur câte-un dezlegat
După fiecare zbatere din vină,
Căci nebunei mele îi plăceam legat
În eliberarea de.. adrenalină.
Mi-a şoptit atâtea (Nu pot să le scriu)
Cu „My God!”, „O, Doamne!”, printre alte-o mie;
La o mie şi-una, noaptea, mai târziu,
I-am jurat că „postul” vreau doar ea să-mi fie.
Şi-a rămas de miercuri până mai spre joi,
De mă-ntreb eu: timpul.. cum se dă-napoi?.
Daniel Vişan-Dimitriu
(Din vol.”Dor de lele”)

Rainer Maria Rilke - Stâlpnicul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

L-au cuprins popoare nesfârșite,
stând să fie-alese și-osândite;
și simțind că s-a pierdut ușor,
s-a urcat cu mâinile-amorțite
pe un stâlp de piatră, din popor.
și cu el doar se-nălța mereu,
și el sus, impur în sihăstrie,
începea și izbutea să fie
întru slava Domnului, din greu.
Nu era pământ: părea la fel,
însă Celălalt creștea mai tare.
Și păstori, plugari, plutași, că-n zare,
îl vedeau prea mic, cum el
să vorbească cu tot ceru-ncearcă,
și pe ploaie și pe timp frumos;
și-urletu-i izbea pe toți, de parcă
le urla în față mânios.
Dar de ani, acolo jos,
n-a văzut mulțimea cum, nespus,
se-adună mereu, tot mai adâncă,
și nici princiarul aur încă
n-ajungea atât de sus.
Iar când, osândit aproape-așa
să tot fie ros de vânturi mute,
dar cu strigătele disperate,
demoni zilnici el dădu afară:
peste rândurile-apropiate
mari, urâți și grei din răni durute
în coroane-ntinse viermi picară
și sporiră-n catifea.

George Gordon Byron - Beppo - Strofa - VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

E Carnavalul – această sărbătoare.
Adică: – ”adio carne”; nimerit
Pe cât socot, căci ei în postul mare
Înfulecă doar pește învechit.
De ce-n ajunul lui sunt veseli, oare?
Nu prea-nțeleg, dar bănui: a sosit
Clipa plecării-n navă sau docar:
Prietenii ciocnesc câte-un pahar.

Omar Khayyam - De Mâine-ncepe Ramadanul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De mâine-ncepe Ramadanul, / Orașu-n liniște se va îneca, / Vinul va sta-n ulcioare bine-nchis ... →

Heinrich Heine - Trist Craiul Wiswamitra

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trist, craiul Wiswamitra
Se zbate, cum să facă
Să ia de la Wasișta
Prin post și luptă-o vacă.
O, rege Wiswamitra,
Ce bou cumplit ești, dacă
Postești și lupți atâta.
Și totul pentru-o vacă!

Victor Hugo - Ioana la Întuneric e Pusă și la Post

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Ioana la-ntuneric e pusă și la post
Căci nu știu ce făcuse. Iar eu, fără de rost
M-am dus să văd proscrisa cum sta la cotineață
Și-i strecurai, în umbră, borcanul cu dulceață.
Nelegiuire mare. Toți dimprejurul meu
Ce stau veghind la paza moralei tot mereu
S-au încruntat, când Ioana îmi spuse fără preget:
– N-am să mai vâr de-acuma în nasu-mi nici un deget;
Nici n-am să-ndemn pisicul să zgârie-altă dată –
Ce-au mai țipat! – Ea știe cât e de alintată
De dumneata. Te știe cât ești de slab și moale!
Când lumea-i supărată pe ea, cum râzi matale!
Nu merge-n felul ăsta. Mereu și pururi, iară,
Te-amesteci. Ca s-o creştem aşa, e o povară.
N-ascultă de nimica. – Am înțeles că-s țapul
Ispășitor și pașnic, îmi înclinai deci capul
Zicând: – Nu am nimica să vă răspund. Așa-i!
Popoarele cu-asemeni îngăduințe, vai
Sortite sunt pieirii. O știe orişicine.
Puneți-mă de-aceea la post, ah! și pe mine.
– Ai să fii pus! – Ioana din colțu-ntunecat
Șopti, venind aproape, cu glas catifelat
Nălțându-și ochii galeși și dulci, plini de viață:
– Bunicule, n-ai grijă! Am să-ți aduc dulceață!