poiana – Versuri.pro

Dimitrie Anghel - Aleasa

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

S-a deșteptat prisaca din poiană
Subt uriașul clopot de azur,
Și sună tot cuprinsul dimprejur,
De-ai spune că o harpă-eoliană
E aninată undeva de-un ram.
De-ar fi să stai nesigur la răscruce,
Căci pretutindeni murmurul l-auzi,
Asemeni unui tainic călăuz,
Te cheamă, te îmbie și te duce,
Fără să vrei, al florilor parfum.
Poiana pare-o uriașă floare,
Ce schimbă curcubeie de culori,
Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori,
Din care ies scântei rătăcitoare
Ce se aprind în aer și dispar.
Ca niște temple în miniatură
Ce ar serba un cult misterios,
În raiu-acesta-atâta de frumos
Lăsat anume parcă de natură,
Stau albii stupi subt streșinele lor.
Neobosite-aleargă în lumină
Albinele zburând din loc în loc,
Acum se-nclină-un fir de siminoc,
Acum se-nalță galben-o sulcină,
Și mursa-n aur se preschimbă-ncet.
Dar iată că pe-un urdiniș apare
Aleasa între-atâtea mii de vieți,
Și trântorii amanți de soare beți
Simțind imperioasa ei chemare,
Tresar prelung din somnolența lor.
Din urdiniș zburând ea scrie-o dungă,
Un fulger de beteală în senin,
Și cetele de miri cu freamăt vin,
Și-n urma ei se-nșiră și s-alungă,
Dar ea se-nalță-n slavă tot mai sus.
Mai sus se-nalță tot mai sus, și-n goană,
Se luptă mirii s-o ajungă-n zbor,
Dar ea-i un punct de aur mișcător,
Și-un punct e și prisaca din poiană,
O floare scuturată dintr-un ram.
Treptat se farmă ceata lor rărită,
S-abat din drum cei fără de puteri,
Și-n prăvălirea răpedei căderi,
Cu jind revăd scânteia urmărită
De unul singur din alaiu-ntreg.
Acela unul are pe regină,
Dar după clipa asta de amor
Ea se coboară domolită-n zbor,
Iar el recade-n marea de lumină
Subt uriașul clopot de azur.

Nicoleta Voica - Floare Mândră Bănățeană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Floare mândră bănățeană
Crescută într-o poiană
Floare mândră bănățeană
Crescută într-o poiană
Într-o poiană cu fân,
Te-aș purta mereu în sân.
Că tu cu al tău miros
M-ai făcut să cânt frumos
Că tu cu al tău miros
M-ai făcut să cânt frumos
Doine și cu hore multe
Ca-n Banatul de la munte.
Tu ești floarea inimii
Te cântă tinerii
Tu ești floarea inimii
Te cântă tinerii
Și bătrânii te-o cântat
Mândră floare din Banat
Și bătrânii te-o cântat
Mândră floare din Banat.

Daniel Vişan-Dimitriu - Poiana Iubirii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Să mergem, iubito, la munte,
în primele zile din an,
când brazii au plete cărunte,
ițite sub albul turban.
Să facem un foc în poiana
în care, sub stratul de nea,
poveștile-așteaptă doar pana
ce-n vers, de uitare-ar salva.
Ne fie o ciornă zăpada,
iar albul din jur, va fi scut
la tot ce n-ar face dovada
că-i pur tot ce noi am avut.
Căci este poiana iubirii
în care, ades, ne-ntâlnim
plătindu-i tribut fericirii
când visele, acolo, -mpletim.
Daniel Vișan-Dimitriu
(2 ian. 2016, Vol.”Oare”)

Serghei Esenin - Sania Gonește Zările Se Sparg