Cine-a pus cârciuma-n drum,
Ăla n-a fost om nebun
Cine-a pus cârciuma-n drum,
Ăla n-a fost om nebun.
Ăla a fost om cu minte,
Cine intră-n ea să cânte
Și necazul să și-l uite
Mai dorulet, mai..
Ăla a fost om cu dor greu
Și-a cântat cum cânt și eu,
Și-a cântat cum cânt și eu
Mai dorulet, mai..
Cine-a pornit dragostea,
Slabă minte mai avea.
Dragostea e mare foc
Și nu scapi de ea deloc
Ea nu are legământ
Și te bagă în mormânt.
Mai dorulet, mai..
Căci dorul și dragostea
Au înnebunit lumea,
Au înnebunit lumea
Mai dorulet, mai..
La crâșma din poieniță
Vinu-i bun, ocaua-i mică
La crâșma din poieniță,
Vinu-i bun, ocaua-i mică.
Crâșmărița-i frumușică
Înaltă și ocheșică
Să-i dea neica o guriță
Mai dorulet, mai..
Guriță și-o floricică
Să-i toarne vin în ulcicică,
Să-I toarne vin în ulcicică
Mai dorulet, mai..
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de spirit a omului care se refugiază în cârciumă pentru a uita de necazuri și de dorul de dragoste. Cârciuma este văzută ca un loc de alinare, iar dragostea este descrisă ca un sentiment puternic și uneori distructiv.