Nicolae Nicolau - Pan
Aș asculta uitată – o cantilenă veche / Să-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate … →
Aș asculta uitată – o cantilenă veche / Să-mi urce, sub crepuscul, prin bronz, ciudate … →
Evocare. / Ea era frumoasă ca umbra unei idei, – / A piele de copil … →
Curgea ca plânsul umbra de sub frunză / înrăcorind soldaţii morţi. / Stă steaua lună … →
De la o vreme umbra ei / devenise argintie / De la o vreme / … →
Ne opream în fața fiecărei luciri, / atingându-ne tâmplele. / Și cum te țineam cu … →
Sufletul metalic al orașului. / Se face seară și orizontul coboară. / Orașul își ridică … →
Dacă simt că te grăbești / și asta / prin puținul aer care-l respirăm, / … →
Dus aici bețiv opal, / lapovițe bici asud. / Dur, o vietate cal- / la … →
Am întrebat o capră de ce este capră, / iar ea de mirare / era … →
„În poezie nimeni nu se concurează cu nimeni. Totul este să fii poet, și dacă … →