poezie nocturnă

Dinu Olarasu – Sună-Mă Noaptea

de

Dinu Olarasu – Sună-mă noaptea.Tu sună-mă noaptea, dar după douăcând poezia pare mai nouăși numai lumea rămâne tot vecheîntr-un picior, da’ și-ntr-o urechetu sună-mă noaptea, dar după două.Tu sună-mă noaptea, dar după treicând am în mine doar derbedeicând raza lunii mă nimereșteși cad în iarbă atât de prosteștetu sună-mă noaptea, dar după trei.Tu sună-mă noaptea, … Citește mai mult

Heinrich Heine – Ca Visurile

de

Ca visurile-ntunecateClădirile se-nșiruiesc,Și singur, învelit în manta-mi,Tăcut pe trotuar pășesc.Acum în turnul catedraleiSe bate tainic miez de noapte.M-așteaptă-acasă adorataCu sărutări, vrăjite șoapte.Prietenoasă trece lunaCălăuzindu-mi pas cu pas;Dar eu m-opresc în umbra porții,Strigându-i vesel: — Bun rămas.Îți mulțumesc, amică veche,Că-mi luminași frumos pe drum;Treci mai departe, lumineazăȘi celorlalți pribegi, de-acum.Iar de găsești pe vreun ibovnicCe plânge, … Citește mai mult

Radu Stanca – Nocturna

de

Într-un Sibiu încet ca-ntr-o-ncăpereÎn care e un mort. Pe partea dreaptăAm zidurile surde de tăcere.Pe partea stângă inima-nțeleaptă.În jur văd numai porți și-n porți ferestre,Iar în ferestre ochi care mă-ngheață.Într-un Sibiu domol ca-ntr-o povesteÎn care port viziera peste față.Cu fiecare pas făcut prin sânge,Tot mai adânc pătrund în noaptea careÎntâi de jos în sus mă … Citește mai mult