Versuri corectate și adnotate
În decursul acțiunii sale prin ținuturile defrișate ale universalității Verbului, poetul integru, avid, impresionabil și cutezător, se va feri să simpatizeze cu faptele care alimentează miracolul libertății în poezie, adică al înțelegerii în viață.René Char – „Cele mai frumoase poezii”
Și-un pom crescu. O, pură depășire!O, cântă-Orfeu! O, în auz pom mare!Totu-a tăcut. Dar chiar în amuțire,fu început și semn și transformare.Și s-au iscat din liniște-animale,din codrul clar, de cuib, culcuș, desprins;și nu din vicleșug sau spaimă-au prinssă fie-n ele-atâta de domoale,ci din auz… Glas, răgete pustiipărură mici în inimi. Și-unde doarcolibă fu, mai ieri, … Citește mai mult
Papura ce-și jupoaiecu moliciune roșulflabel în primăvară;cărarea-n șanț, pe-o neagrăînvâlvorare, zbor de libelule;și câinele-ostenit ce-ajunge acasăcu legătura-n bot,astăzi nu le pot recunoaște;dar până unde vâlvătaia-și ducevăpaia, norul se petrece, pestepupilele departe-acuma, străluceștedar împletirea de lumini în cruce.
I.Curat e cânteculpoetuluicare slujeșteo cauză dreaptă.El ocolește cimitirelede vorbe și de icoaneRespinge recuzitele școlilorpalpează inima și lucrurilescrie versuri simple.Se prăbușesc vorbeledin care lipsește dragosteacăci fără ea cântecul nostrue ca zumzetul insectelorca vopseaua fructelor de cearăca sunetul tablei de alamăca strigătele unui bețivanca tăcerea lucrurilor.Cântecul fără dragostee mortlumea îi întoarce spateleindiferentă și aspră. II.Credeamcă vorbele sunt … Citește mai mult