Pocăință

Valeria Peter Predescu – Omule Ce-n Astă Lume

de

Omule ce-n astă lumeZi și noapte te trudeștiCât mai mult argint și aurȘi averi s-agonisești.Să-ți câștigi măriri și ranguri,Lăudat să fii mereu,Nu te mai gândești la moarte,Nu gândești la Dumnezeu.Nu gândești că mâine poateDumnezeu te va chemaȘi-atunci câte-ai strâns pe lumeAle cui vor rămânea?Cui va rămânea avereaCâtă-n lume adunași,Cui rămân a tale ranguri,Și-al tău aur … Citește mai mult

Alexei Mateevici – Pocăința Hoțului

de

Pocăința hoțului.Când Hristos cu spini pe frunte,Pe cruce răstignit murea,Întunecimea-naltul munteGolgota toată-acoperea.Atunci un hoț privind în sus,Cu ochi aprinși de pocăință,Strigat-a către Iisus,Mărturisind a sa credință:„În slava raiului, Stăpâne,Tu să mă pomenești pe mine! “De-atunci și noi cu plecăciuneRostim această rugăciune.Nu-i vorba, de răbdat îi greu,Când cineva te prigonește.Dar, frate, pentru acest răuAcel de Sus … Citește mai mult

Valeria Peter Predescu – Aș Vrea Să Intru-n Mănăstire

de

Aș vrea să intru-n mănăstire,Aș vrea să mă călugăresc,Spune-mi, măicuța mea cea bună,Spune-mi de vrei să mă primești. La mănăstire-s sarcini grele,Tu nu le poți îndeplini,Tu care-ai fost mireas-odatăNu te mai poți călugări. Decât într-o rochiță albăȘi scurtă până la genunchiMai bine într-o haină neagrăȘi lungă până la pământ. Mărire ție, mănăstire,Pridvor ceresc în prag … Citește mai mult

Alexei Mateevici – Rugăciune Pentru Pahar

de

RUGĂCIUNE PENTRU PAHAR.Din I. Nikitin„Și mergând puțin au căzut pre fața sa, rugându-se și zicând: Părintele meu, de este cu putință, treacă de la mine paharul acesta; însă nu precum voi eu, ci precum tu“ (Math., , )S-aprinde apusul auritDe-asupra Iudeii mute,Și somnorosul amurgitÎși țese umbrele tăcute..Arzând în focul asfințirii,Stă-nverzitul Eleon,Scaldat în valul străluciriiCetatea muntelui … Citește mai mult

Valeria Peter Predescu – Viflaime, Viflaime

de

Viflaime, Viflaime,Cum de n-ai lăsat în tinePe Fecioara MariaSă nască pe Mesia?!N-ai primit tu, Viflaime,În casele tale plineSă dai un pic de sălașCelui mai sfânt Copilaș,N-ai știut tu, Viflaime,Cu câtă dragoste vineCea mai sfântă-ntre fecioare,A Domnului născătoare!Pat moale și scuteceI-au dăruit vitele,Lumină i-a dăruitO stea de la Răsărit.Peștera cea-ntunecoasăO fost a Domnului casăLa venirea Sa … Citește mai mult

Alexandru Vlahuţă – Pocăința

de

Daniil, bătrânul stareț,șade-n jețul lui, răsturnat,Chipul lui îmbracă umbraGândurilor ce-l străbat.Și cum stă, în rasa-i lungă,Cuvios și neclintit,În tăcerea asta sfântă,Ai jura că-i zugrăvit.Numai dreapta lui, a leneRăzemată pe spătar,Cum ar bate tactul vremii,Se clintește-ncet și rar.Printre degetele-i slabe,Țacănind cad somnoros,Din șiragul de mătănii,Boabele de chiparos.Și, în ritmul lor, trec umbreAmintiri din vremuri vechi,Glasuri, vuiete … Citește mai mult

4Give – Este Oare Iertare?

de

Este oare iertare pentru tot ce am făcut?Doamne, pot eu oareSă vin așa cum sunt?Înaintea Ta (înaintea Ta), în fața Ta (în fața Ta).Este oare iertare pentru tot ce am făcut?Doamne, pot eu oare s-o iau de la început?Înaintea Ta (înaintea Ta), în fața Ta (în fața Ta).Știu, Domnul meu, sunt un om așa rău … Citește mai mult

Alexandru Macedonski – Zburam

de

Zburam pe aripi strălucite…Copilul cel de altădatăNevinovat ca și o fatăNeveștejită de ispite.E azi mocirla noroioasăCu adâncime-ntunecoasăȘi cu miasme otrăvite.Sunt eu de vină, sau nu sunt,Oh! Dumnezeule preasfânt,Auzi-mi glasul pocăinței,Redă-mi puterea biruinței,Refă-mă omul care-am fostSau dă-mi obștescul adăpost…Zburam pe aripi strălucite.

2Aksandros – Tată!

de

Am greșit atât de grav..Nici Dumnezeu nu poate iertaFapta unui om bolnavCe nimeni-n veci n-o va purta.I-am șocat pe toți, pe Dis și Deus,I-am scârbit cum nu credeau;La Judecată nu voi fi adus,Nemuritorii mureau de mă vedeau.Tată! Voi putea eu oareSă obțin a ta iertare?.Iadul cel mai rău să mă-nghită,Sunt ființa cea mai umilită,S-aruncați cu … Citește mai mult