plante – Versuri.pro

Carlos Drummond De Andrade - Unitate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plantele suferă cum suferim și noi.
De ce n-ar suferi
dacă asta e cheia unității lumii?
Floarea suferă, atinsă
de mâna inconștientă.
Se ascunde un plâns înăbușit
în docilitatea ei.
Piatra e o suferință
paralitică, eternă.
Nu avem noi, animalele,
nici măcar privilegiul de-a suferi.

George Topârceanu - Rapsodii de Toamnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rapsodii de toamnă.
I.
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor.
Cu acorduri lungi de liră
I-au răspuns fânețele.
Toate florile șoptiră,
Întorcându-și fețele.
Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamură.
Solzii frunzelor mărunte
S-au zburlit pe-o ramură.
Mai târziu, o coțofană
Fără ocupație
A adus o veste-n goană
Și-a făcut senzație:
Cică-n munte, la povarnă,
Plopii și răsurile
Spun că vine-un vânt de iarnă
Răscolind pădurile.
Și-auzind din depărtare
Vocea lui tiranică,
Toți ciulinii pe cărare
Fug cuprinși de panică.
Zvonul prin livezi coboară.
Colo jos, pe mlaștină.
S-a-ntâlnit un pui de cioară
C-un bâtlan de baștină.
Și din treacăt îi aruncă
Altă veste stranie,
C-au pornit-o peste luncă
Frunzele-n bejanie!
II.
Într-o clipă, alarmate,
Ies din șanțuri vrăbiile.
Papura pe lac se zbate
Legănându-și săbiile.
Un lăstun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca să ție-o cuvântare
În această chestie.
Dar broscoii din răstoacă
Îl insultă-n pauze
Și din papură-l provoacă
Cu prelungi aplauze.
Lișițele-ncep să strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fața locului.
Un țânțar, nervos și foarte
Slab de constituție,
În zadar vrea să ia parte
Și el la discuție.
Când deodată un erete,
Polițai din naștere,
Peste baltă și boschete
Vine-n recunoaștere.
Cu poruncă de la centru
Contra vinovatului,
Ca să-l aresteze pentru
Siguranța statului.
De emoție, în surdină,
Sub un snop de bozie,
O păstaie de sulcină
A făcut explozie.
III.
Florile-n grădini s-agită.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamnă din elită
Își îndreaptă talia.
Trei petunii subțirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorbă între ele:
„Ce ne facem, fetelor?”
Floarea-soarelui, bătrână,
De pe-acum se sperie
C-au să-i cadă în țărână
Dinții, de mizerie.
Și cu galbena ei zdreanță
Stă-n lumina matură,
Ca un talger de balanță
Aplecat pe-o latură.
Între gâze, fără frică
Se re-ncep idilele.
Doar o gărgăriță mică,
Blestemându-și zilele,
Necăjită cere sfatul
Unei molii tinere,
Că i-a dispărut bărbatul
În costum de ginere.
Împrejur îi cântă-n șagă
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro dragă!”
Unde să-l mai caute?
L-a găsit sub trei grăunțe
Mort de inaniție.
Și-acum pleacă să anunțe
Cazul la poliție.
IV.
Buruienile-ngrozite
De-așa vremi protivnice
Se vorbiră pe șoptite
Să se facă schivnice.
Și cum știe-o rugăciune
Doamna măsălariță,
Tot soborul îi propune
S-o aleagă stariță.
Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n văduvie
Să trăiască slobode.
Vezi! de-aceea mătrăguna
A-nvățat un brusture
Să le spuie-n față una
Care să le usture!
Jos, pe-un vârf de campanulă
Pururea-n vibrație,
Și-a oprit o libelulă
Zborul plin de grație.
Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatină,
Giuvaer de smalț și aur
Cu sclipiri de platină.
V.
Dar deodată, pe coline
Scade animația.
De mirare parcă-și ține
Vântul respirația.
Zboară vești contradictorii,
Se-ntretaie știrile.
Ce e? Ce e? Spre podgorii
Toți întorc privirile.
Iat-o! Sus în deal, la strungă,
Așternând pământului
Haina ei cu trenă lungă
De culoarea vântului,
S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor și Doamna
Cucurbitaceelor.
Lung își flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.
……..
……..
Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirică
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofă lirică.
Dar când știu c-o să vă-nghețe
Iarna mizerabilă,
Mă cuprinde o tristețe
Iremediabilă.

Popescu Theodora - Natura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lumea-i plină de culori,
Parcă sunt doar niște flori.
Strălucesc în vii culori,
Parcă sunt niște cadouri.
Stau și strălucesc,
Cu ele vreau să trăiesc.
Și pe ele le iubesc, le iubesc (Ohh, daa x 2).
Ele sunt frumoase,
Niște flori lătoase,
Garofițe, panseluțe,
Ele sunt foarte drăguțe.
Darnice flori, seamănă cu niște nori.
Când te uiți la ele,
Te gândești la stele, la stele,
La steleee. (Ouhh ihaa).
Sunt niște mici floricele.
Atât-a timp cât le-ngrijești,
N-ai cum să nu le iubești.
Să-i pui apă, soarele-i pe ele,
Seamănă cu niște stele, cu niște stele.
Sunt micuțe și drăguțe,
Colorate și-aranjate.
De seară până-n zori,
Eu le-ngrijesc.
Ele înfloresc, dar nu se ofilesc,
Pentru că eu le iubesc și le îngrijesc.
Yhaa!

Eugenio Montale - Plantele Grase

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O rudă a mea îndepărtată era colecționar
de plante grase. Veneau din toate părțile
ca să le vadă. Veni și celebratul
De Lollis, degustător de poezie prozaică.
Se cunoscuseră la Monterosa
restaurantul pentru burlaci acum dispărut.
Acum nu mai există
sere și plante grase și vizitatori
și nici grădina unde se vedeau
asemenea minuni. Cât despre rudă
e parcă n-ar fi existat. Studiase
la Zürich, căzut la toate materiile
dar când la noi lucrurile mergeau mai prost
dădea din cap și spunea: ei, la Zürich, la Zürich…
Nu știu ce sens are ridicolul
în totul/nimicul unde trăim însă
trebuie să fie unul, poate nu cel mai rău.

Lucian Blaga - Măgărușul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Văzui cândva prin munți iberici, ca de lună,
arida curte, stânci și-o dogorâtă vatră,
o așezare unde om și floare, piatra
își potriveau frumusețea aprigă-mpreună.
În cerc îngust, din care visul nu mai scapă,
un măgăruș se învârtea-nhămat, subt soare,
găleți să urce în fântână, să coboare,
cu truda lui scotea un firicel de apă.
Și jgheabul picură, la capăt să se-aleagă
verdeața firavă a unui strat de humă.
Aci pământul n-a fost niciodată mumă.
Măgarul orb, în învârtire, rar curmată,
subt arșiți adapă, cu sete,
vara-ntreagă, agave, nalbă, oleandri și mușcată.

F Charm - Blindat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O ploaie de gloanțe poți să tragi că sunt blindat
Blindat, blindat, blindat
Că fumez doar plante ce mă fac să fiu blindat, blindat.
În squad avem ținte
Trafic de cuvinte
Gloanțele din flinte
Și dinte pentru dinte
Dau foc la Apollo
Îl plimb de colo colo
Tu tragi eu plasez o plantă-n plasă ca la polo
O ard pe dictando, cu versuri de comando
Că sunt blindat de fapt țin piept în jungle ca un Rambo
Și nu mă bag în Ovo, că toți sună gen Quavo
Se-aude-o voce-n ecou, Br br bravo.
Tu scuipi gloanțe eu mă călesc
Că sunt blindat și nu mă feresc
Ația hateri nu reușesc
Să-mi stingă focul ce îl iubesc.
O ploaie de gloanțe poți să tragi că sunt blindat
Blindat, blindat, blindat
Că fumez doar plante ce mă fac să fiu blindat, blindat..
Iau luat un cocktail Molotov
Cocktail Molotov
Ca să dau foc la plantele astea și să miros
Le dau la boxe hrană
Le dau la boxe hrană
Când frânele fac.
Când frânele fac.
Pe sub pălării materii bombe
Pe sub pălării se pitesc scarbe
Scarbele nu tac nu te ridica in slavi
Că scarbele n-au loc, scarbele n-au brigăzi
Născut cu anti glonț, Născut cu anti glonț
Pe un teren minat, am un destin blindat.
Tu scuipi gloanțe eu mă călesc
Că sunt blindat și nu mă feresc
Ația hateri nu reușesc
Să-mi stingă focul ce îl iubesc.
O ploaie de gloanțe poți să tragi că sunt blindat
Blindat, blindat, blindat
Că fumez doar plante ce mă fac să fiu blindat, blindat..
Bullet, bullet. am sufletul blindat
Bullet, bullet. am sufletul blindat
Trage Bullet, bullet. am sufletul blindat
Bullet, bullet. blindat..

Kepa - Vreau și Io

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa I.
Mă duceam până aicișa în stație
După o bere, cică lipsă de ocupație
Mă ardea deja pe instalație
Dacă aveam copil, beam pe alocație.
Apar la party, apă plată la tanti
Cu sticlele pe tați, o dau parti-n parti
Se bagă plante-n cantitate
Dacă nu te ține, pui totu-n jumate
Mă bag în seamă cu una, mă-nțelegi?
Mi-a zis că-i fată mare, da’ avea 1,60
Îi arde de glume, îi arde de joacă
Așteaptă să îmi pice fișa, ca să-mi fie soacră.

Hook:
Nu știu ce-a fumat asta
Vreau și IO
Să moară, să facă, dacă nu e doar pe sto’
Nu știu ce-a fumat asta
Vreau și IO
Las’ că îți dau IO.
Nu știu ce-a fumat asta
Vreau și IO
Să moară, să facă, dacă nu e doar pe sto’
Nu știu ce-a fumat asta
Vreau și IO
N-auzi mă că îți dau IO?

Strofa II.
Păi hai să-ți zic ce am fumat, ba frate
Am tras două d-alea de te pun direct pe spate
Hei, Hei, de la plante
Plutim ușor, parcă am fi pe Marte
Iarba-i pe moarte, toată lumea-i f***d up
Șah mat, atac, mă pun în cap, cad lat
Una, două, PAC PAC, mai fac un gram, bag trag, trag
Puff Puff, pa pa, sunt praf, hei
Una dansează, alta cică știe
Se mișcă fata pe lângă melodie
M-a călcat pe adidașii mei Nike
Se dă Shakira, da’ e proastă de Pique.

Strofa III.
Vad două umflate-n șlapi și-n colanți
Cu gându’ la mâncare, cu ochii pe bărbați
La cât de mare e, nu încap regretele
Se roagă de vecini, să-i pună șosetele
Yes, Yes, eu plec, eu sper să reușesc
P-ăla cu mașina gălbină să-l opresc
Mă sui în taxi, mort de beat
Da’ să nu îmi spui și tu te rog că semăn cu WhatsUp, hei
Mă vede spart, parcă merge cu căruța
Mă simt ca la Zoo că mă duce cu maimuța
Ca poliția, mă prinde dimineața
Am nevoie de-un cuțit, ca să-mi taie greața.

Ilarie Voronca - În Oglinzi Plantele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Acum figurile de ceară se trezesc în vitrine,
schimbă între ele tristețea tot atât de roză ca rinichii,
pieptănătura lor foarte îngrijită și costumele pun în gând o rugină,
care adoarme glasul pe buzele lor ca o luntre de pescar în ostrov.
Ierburi degetele tulbură liniștea,
îmi place umilința lor ca o colecție de surâsuri,
și amurgul le pune pe umeri blănuri toamne,
frigul cade ca o hârtie pe privirea de porțelan,
simți mișcarea lor nevăzută ca în ceasornic secundele,
aplecarea trupului spre apa ferestrelor ca sălcii,
și vorbesc fără gesturi, fără șoapte, ca oglinzile.

Nicolae Neagu - Nume (16)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vine Alexandra-anume,
să propună alte nume.
Cică astea-ar fi prea vechi
şi-o cam gâdilă-n urechi
şi că lucrurile toate
altfel s-ar fi vrut strigate,
însă n-au fost întrebate.
Când a fost de li s-a zis
cum se zice, n-au zis „pis”.
Unele că n-au putut,
altele că s-au temut.
De aceea, spune ea,
să le zicem altcumva.
Luna, care stă ca-n droşcă,
mă gândesc să fie… cloşcă,
fiindcă luna, unde pui,
are-n preajmă, stele-pui.
(Soarelui, că e fierbinte,
o să-i zicem… ca-nainte!
Numele se potriveşte,
n-o să-i spui gânsac sau… peşte.)
Steaua-aceea, foarte mică,
o să fie pătlăgică,
iar luceafărul de seară
e când… brotăcel, când… pară.
Cum ai sta şi cum n-ai sta
norii sunt anapoda.
Şi, pe urmă, cum să-i strigi
nori, când sunt mai mult… covrigi?
După găurile rare
ei sunt, chiar, strecurătoare
pentru ploaie ori ninsoare.
Însă ploaia, dumneaei,
e, de fapt, porumb sau mei.
Coborâm pe-o picătură,
hop! la noi în bătătură.
Vai, copii, ce tevatură!
Fiindcă iarba, după ploaie,
încâlceşte blăni de oaie
(una laie, trei bălaie),
iar berbecii
stau în capătul potecii
şi scot coarnele, ca melcii.
— Melc, melc,
cotobelc,
dă-mi un nume pentru stradă!
— Spune-i, dacă vrei, livadă.
— Pentru pod, pentru copac…
— Curcubeu și, poate… lac.
— Pentru barcă…
— N-am de dat.
Ce-am avut s-a răsturnat!.

Ana Blandiana - Delimitări

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Delimitări.
Noi, plantele,
Nu suntem ferite
Nici de boală,
Nici de nebunie
(N-ați văzut niciodată
O plantă
Înnebunită,
Încercând să intre
Cu mugurii în pământ?),
Nici de foame,
Nici de frică
(N-ați văzut niciodată
O tulpină galbenă
Încolăcindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care suntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.