Versuri corectate și adnotate
O pâclă fină de alb purAm peste sufletul în ceață;Încerc cu diamantul durS-o tai, să mă agăț de-o ață.Am gândul pânză de păianjeni,Sunt prins lipit în labirint;Idei îmi zbat înalt cât stânjeni,N-am rațiune, sunt instinct.Am corpul legat de gravitație,Nu-l mai desprind, e-o supernovă.Din simbol al eternitățiiSunt o mocirlă, o mangrovă.
În jilțuri – curtezane boccii de stirpe veche,Cu genele pictate, cu ochi calin, fatal,Pe sclifoseală puse, din veșteda urecheLăsând să scape-un clinchet de piatră și metal;Pe lângă masa verde – figuri fără de buze,Hidoase maxilare, rămase fără dinți,Și degete crispete ce pipăie, confuze,Un buzunar în care e lipsă de arginți;Pe sub tavan – lungi șiruri … Citește mai mult
În vălmășagul vieții acei sunt fericițiCe cred că le știu toate și cei ce totul neagă.Și eu am vrut să-mi fie cunoașterea întreagăȘi-azi pizmuiesc pe orbii pe care-i întâlnesc.
Silitorului îi pizmuiesc silința:ziua îi curge galben-auriu și monoton,tot galben-auriu și monoton în urmă,adânc, în marea-ntunecată –și-nflorește-n preajmă, lângă pat,uitarea cea liberatoare.
Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,Când ei o şi păzesc cu mare scumpătateŞi cel ce au făcut în lume rău mai multLa Tartar purure-i mai bine cunoscut.Acestui adevăr am fabulă dovadă.Mergînd în şir la o paradă,Un şarpe prea înveninatCu pizmătareţul s-au fost împricinat;Căci şarpele voia să meargă înainte,Iar pizmătareţul îşi da a lui cuvinte,Precum … Citește mai mult